PROZA. Karel C¡APEK, Cartea apocrifelor

Karel C¡APEK Cartea apocrifelor Traducere de Radu Albala, Ihor Lemnij, Alexandra Toader, Iulia Soare Editura Humanitas, Colectia „Cartea de pe noptiera“, Bucuresti, 2004 Cartea apocrifelor readuce pe coperta numele unui scriitor mai putin prezent, in ultima vreme, in atentia cititorului roman. De aici, o ciudata ironie a titlului insusi: intr-adevar, cartea poate fi citita ca o veritabila scriere apocrifa (i.e. „adj. – care este atribuit altui autor decit celui adevarat; a carui autenticitate este indoielnica“, dupa DEX, 1998). Oarecum paradoxal, lucrul acesta nu pare sa constituie un impediment pentru lectura. Dimpotriva, asemeni acelor Ficciones ale lui Borges, povestirile in miniatura ale lui C¡apek ajung sa fie savurate fara prea mari preocupari in privinta ansamblului de „dependinte“ literare care mijlocesc receptarea textului literar, cunoscute si sub termenul, mai tehnic, de „paratext“. Y compris, identitatea istorica a autorului lor. A readuce un scriitor in constiinta publicului printr-o carte – chiar si polemic – intitulata „apocrifa“ se inscrie intr-o astutioasa strategie… paideutica. Mai cunoscut pentru scrierile sale de science-fiction, Karel C¡apek a fost considerat, pentru ceva vreme, unul dintre aceia care au intrat in literatura pe usa din dos, prin intermediul unui gen „necanonic“. Desigur, este cel care a inventat un termen ce […]