PROZA. Nadine GORDIMER, Nimeni alaturi de mine

Nadine GORDIMER Nimeni alaturi de mine Traducere de Antoaneta Ralian, Editura Vivaldi, Bucuresti, 1999, 380 p., f.p. Laureata Premiului Nobel din 1991, sud-africanca Nadine Gordimer, e prezenta in librariile noastre cu un roman-teza, daca putem spune asa. Este o demonstratie (fara a distruge cu totul placerea lecturii) despre normalitatea minoritatilor: a femeilor fata de barbati, a negrilor fata de albi, a homosexualilor (lesbienelor) fata de heterosexuali. Problema literaturii feministe ar fi, s-a spus, tentatia demonstrativa prea accentuata, care ar afecta valoarea cartilor, acestea fiind un curent prea putin artistic, in vreme ce dimensiunea politica este atotprezenta. Dar sa revenim la Nadine Gordimer. Patosul demonstratiei se adecveaza unui stil „anticalofil“, mai degraba sec, „reportericesc“. De exemplu, pledoaria pentru libertate si neadecvarea standardizatei vieti din reclame la mizeria cotidiana si la problemele reale: „nu exista oare o alta cotidiana, pop-libertate, trimbitata pretutindeni, in magazine si in lifturi si in vehiculele care te transporta in orase si pe drumuri de tara, libertatea-la-indemina-oricui de a alege sa cumperi berea pe care o beau campionii sau samponul pe care ti-l recomanda reginele frumusetii ?“ (p. 40). Tema romanului este eliberarea, normalizarea vietii in Africa de Sud, lupta pentru recunoasterea drepturilor omului, actiunea lui fiind, prin […]