PROZA. Ovidiu VERDES, Ovidiu VERDES

Ovidiu VERDES c Editie revazuta si adaugita Editura Aula, Colectia „Frontiera“, Brasov, 2003, 380 p. „Ooof, Hari-Hari!“ – ar putea exclama orice pusti care tocmai trece in clasa a zecea, indragostit de cea mai misto tipa din clasa. Tinut (personajul-narator) petrece ultima saptamina dintr-a noua cu gindul la tabara din vara, cu Popeye (dirigu’), la Piatra-Arsa. Pai seeegur, ar putea sta mai mult de vorba cu Hari, i-ar spune ce are pe suflet, iar astea, Ina si Dana, nu s-ar mai tine asa de ei. Bine, domn’e, daca-ti arde de chestii de-astea! Tendinta recenzentului este sa reproduca limbajul cartii. Complet sedus de personaje, de modul lor de a vorbi si de a vedea lumea, cititorul isi rememoreaza adolescenta – asemanatoare, bineinteles, chiar daca traita, poate, imediat dupa revolutie, si nu in anii comunismului in Bucuresti (aici era sa zic ceva despre „copilaria copilului universal“ de la bloc, din ultimele doua-trei decenii) – si, mai mult, tinde sa o rememoreze in aceleasi cuvinte. Ce faza, nene! Mai bine sa dau un exemplu, adica, hai, Tinut, zi tu: „…Cinci fara douazeci. La marele fixometru: treceam putin pe-acasa, ma schimbam, imi luam kentanele si pe la cinci eram in Parasuta, sa ma-ntilnesc cu […]