PROZA. Petru PINTILIE, Liziera. La lisière,
- 12-03-2002
- Nr. 107
-
Dan J. UNGUREANU
- RECENZII
- 0 Comentarii
Petru PINTILIE Liziera. La lisière Traducere in limba franceza de Liliana Somfalean si Maria }enchea, Editura Mirton, Timisoara, 2001, 280 p., f.p. La sfirsitul razboiului, un dezertor si un urmarit de justitie se ascund undeva in balta Brailei, intre padure si apa. Acesta este tot romanul lui Petru Pintilie. Cind lumea oamenilor innebuneste in razboi si violenta, cind dreptatea lor se transforma in silnicie, pentru a-ti pastra mintea limpede trebuie sa te refugiezi. Intre ape si cer nu sint prea multe de facut. Cei doi eliberati isi petrec timpul povestindu-si vietile, amintindu-si sau doar privind. Pentru ochiul atent, natura este un spectacol permanent, cu unduiri de serpi si de pesti, freamat de aripi, fosnet de trestie, salturi de iepuri si ciripit de sturzi, cu pescarusi si bitlani. Descrierea acestei lumi puternice are intensitatea culorii lui Sadoveanu, fara sa cada in pitoresc. Cele doua personaje razvratite si fugare, adapostite intre padure si fluviu, fac parte din familia pescarului Amin, al lui Vasile Voiculescu, si a altor personaje voiculesciene care regreseaza catre natura si salbaticie. Cei doi se elibereaza de legile oamenilor si se supun legilor padurii si ale apei. Reperele temporale (sfirsitul razboiului) si spatiale (balta Brailei) ramin undeva in fundal. […]