PROZA. Raymond QUENEAU, Sfintu’ Asteapta

Raymond QUENEAU Sfintu’ Asteapta Editura Image, Bucuresti, 2001, 252 p., f.p. Raymond Queneau este, probabil, unul dintre cei mai excentrici scriitori francezi, cunoscut prin romanele Zazie in metrou (1959), Florile albastre (1965) si Pierrot prietenul meu (1942). Alte experiente ale sale sint Exercitii de stil (1947) si culegeri de poezie, precum si Oulipo, ouvroir de littérature potentielle, alaturi de Fr. Le Lionnais. Cartea de fata, Sfintu’ Asteapta, a aparut in anul 1984 si reprezinta o culme a incomprehensibilului, insa doar pina la final, cind ne putem oferi mai multe raspunsuri. Pierre de Nabonide este trimis de tatal sau, marele Nabonide, primar al urbinatalienilor, la studii in Strainatate. Mai exact, este trimis sa invete limba straina, iar la intoarcere ar fi exercitat nobila munca de talmaci. In Strainatate, el descopera ceva absolut nou: lumea pestilor cavernicoli, pesti orbi, dar care pot trai in mediul acvatic. Descopera cum viata se strecoara in cele mai tainice unghere si este decis sa aduca acest adevar la el acasa: „Vor trebui sa se plece in fata adevarului meu sincer, intrucit le voi aduce adevarul adevarat, adevarul meu, sincer pe deasupra, cel pe care l-am vazut cu ochii mei, eu fiind singurul care l-a vazut“. Insa […]