Prozatori români neconsacrați. Încă…

Nu intru în explicații parazite și în inutil alambicate detalii necesare pentru o dezbatere care nu-și are locul aici. Dincolo de canon și de scriitorii canonici, dincoace de lumea căr­ților sau a autorilor care își văd de drumul lor. La noi regulile sînt arbitrare. În viața de zi cu zi sau în viața de cursă lungă a istoriei literare. Și în noul univers al blogurilor, al bloggerilor, cu literatura produsă pe net, cu prestigiul și popularitatea create într-un alt circuit decît al vechilor mișcări tectonice ale vieții și istoriei literare. Oamenii, autorii, buni sau mai puțin buni, se duc. Cărțile, aparent, rămîn. Dacă le citește cineva, într-o bună zi, e OK, dacă nu, tot aia e. Ca și cum n-au fost. Oamenii, cărțile. Mi-au picat în mînă cîteva volume. Atît.   Alina Pavelescu este un nume cu totul necunoscut în lumea literară. Sau cel puțin nu a ajuns pînă la mine. A ajuns însă o carte, un roman cu un titlu provocator (deşi pentru unii ar putea părea neatractiv – dar ce atracție putea oferi un titlu ca Matei Iliescu?): Moștenirea Babei Stoltz (Editura Herg Benet, 2016), subintitulat, tot provocator, Psihanaliza unei secretare de primărie. Măi să fie?! Începutul e […]