Pseudopolitica sau despre romanul poliţist al campaniei electorale

Campania electorală ai cărei spectatori sîntem pare că stă, mai degrabă, sub semnul literaturii poliţiste decît al politicii. Paradoxul poveştii „ofiţerului acoperit“ trimite la intriga tipică romanului poliţist, nu la politică. Dar cum s-a ajuns la substituirea politicii prin pseudopolitica de serie neagră? Lipsa de apetenţă pentru subiectele cu adevărat politice – din partea celor care sînt implicaţi în actuala campanie electorală: candidaţii sau politicienii, dar şi consultanţii sau comentatorii politici – a contribuit la deturnarea campaniei de la sensul său politic spre un spectacol care depreciază politica pînă într-acolo încît o transformă în contrariul său. Or,  povestea „ofiţerului acoperit“ face proba unei derive de la o dezbatere legitimă privind etica jocului politic spre pseudodezbaterea vizînd descalificarea candidatului Victor Ponta. În acest moment, autorul acestor rînduri nu poate aprecia consecinţele acestui scandal asupra şanselor candidatului Victor Ponta de a cîştiga alegerile prezidenţiale. Dar, dacă doar asta a încercat Traian Băsescu prin declanşarea acestui demers, atunci este foarte posibil ca „dezvăluirile“ sale să ducă la efecte perverse. Dacă toată campania a stat sub semnul pseudopoliticii (atacuri repetate la persoană, promovarea cu obstinaţie a celor mai penibile stereotipuri, absenţa dezbaterii privind programele şi viziunile, intervenţiile repetatate şi obsesive ale preşedintelui Băsescu în […]