Publicistica unui constructivist risipitor

Ion VINEA Opere, Vol. V, Publicistica (1920-1924) Editie critica, note si comentarii de Elena Zaharia-Filipas, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Academia Romana, Institutul de istorie si teorie literara „G. Calinescu“, Bucuresti, 2003, 506 p., f.p. Reticent fata de adunarea in volume a propriei creatii literare, Ion Vinea s-a „cheltuit“ in publicistica politica si in amorurile cu femei stilate, inainte de a fi tras pe linie moarta de regimul comunist pentru vina de a fi colaborat, conjunctural, cu texte antileniniste in presa regimului antonescian. Animator al miscarii de avangarda din anii ’20 si al celei mai longevive reviste radical-moderniste, Contimporanul, dar prea tolerant si eclectic pentru mai tinerii insurgenti, poetul si-a abandonat grosul creatiei lirice in periodicele inter- si antebelice; singurul sau volum de versuri antum, Ora fintinilor – cu texte rescrise, „cumintite“ –, apare in 1964, chiar inaintea mortii autorului. Vinea publicase in perioada interbelica doua volume de nuvele fantaste, cu tenta psihanalitica (Descintecul. Flori de lampa – 1925 si Paradisul suspinelor – 1930), aminindu-si indefinit finisarea romanelor anuntate in revistele epocii; Lunatecii vede lumina tiparului postum, in 1965, iar Venin de mai, ramas in „santier“, apare in 1971. Cit despre volumul selectiv de Publicistica editat in 1978 – […]