„Pustietate în floare”
Editorial din Observator cultural Nr. 838
- 31-08-2016
- Nr. 838
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 5 Comentarii
O plimbare estivală, la malul Mării Negre, după mai mulţi ani de peregrinări pe alte meleaguri, nu e deloc recomandată celor care vor să vadă şi altceva decît zona Mamaia Nord – Năvodari, unde plaja e curată, aerisită, iar marea limpede şi fără deşeuri. Pentru călătorul care nu vine la Constanţa doar pentru mare şi soare şi care ar dori să viziteze oraşul vechi, de la statuia lupoaicei pînă la Cazinou, trecînd pe la Muzeul de Istorie din Piaţa Ovidiu, dezamăgirea e la fel de mare ca revolta. În toată zona cuprinsă între Strada Traian, Bulevardul Tomis (pietonal), Strada Revoluţiei din 22 decembrie 1989, Strada Termelor Romane şi Faleza Cazinoului, zonă veche, cu imobile construite, în marea lor majoritate, la sfîrşitul secolului al XIX-lea şi în primul deceniu al secolului al XX-lea, priveliştea ce li se oferă trecătorilor este una de… „pustietate în floare”, ca să preiau celebra formulă a lui John Galsworthy. La tot pasul dai de clădiri cu personalitate şi cu un farmec aparte, devastate de trecerea timpului şi de nepăsarea contemporanilor. Le vezi aliniate de-a lungul străzilor pline de praf, asaltate de gunoaie de tot felul, unde, din loc în loc apare cîte o curte năpădită de […]
În Sulina, aceeași situație. Farmecul aproape dureros al orașului, al falezei se estompează sub nepăsarea administrației. Casa Jean Bart în ruină, vechiul Far al Comisiei Europene a Dunării de Jos din 1870 cu greu își mai primește puținii turiști, fostul șantier naval părăsit, plaja fără acces, vechi clădiri care stau să cadă… O posibilă perlă a turismului românesc, unde vie e doar inițiativa privată, mai mult sau mai puțin evazionistă, mai mult sau mai puțin responsabilă.
„strada Nicolae Titulescu…”
Pricep mai greu regulile sociale…
Care iau un personaj istoric, îi ignoră defectele (relatate de un C. Argetoianu, de pildă), îi umflu cu pompa reușitele – făcătura rezultată fiind dusă în fața publicului, drept demnă a purta numele unei străzi.
Că și dînsului Public îi place așa hocus-pocus, păi nu schimbă datele problemei…
Dragii mei,
Mă aflu de felu-mi un nihilist.
Care se întreabă: și dacă dispare casa nemaipomenită cutare, care e problema?
.
Este drept că mă mai aflu și altceva, decît nifilist.
Și anume, uns curios cum își va exprima un ne-nihilist disconfortul că nu-i va mai fi în preajmă casa istorică x ori y…
Îndeobște, dacă-mi permiteți astă mărturisire, ador să asist la expresia de primitivism ce însoțește disconfortul creat de întrebarea-mi cea mică, de mai sus…
Admit.
Sînt nu doar nihilist, ci și rău…
Adică om.
” În România există legi, pe hîrtie, dar nu există voinţa de a aplica aceste legi, astfel încît efectele lor sînt nule…”
Cred că așa ceva (la bani mărunți de trebă de unu plus unu fac doi) se întîmplă cînd niște legiuitori nu țin cont de realitate. Mai exact, li se pare că știu ei mai bine decît restul…
Asemănător îmi pare a fi procedat și guvernul dlui Cioloș (poate preluînd un cartof fierbinte), cînd a socotit c-o să ne înghesuim a subscrie la Cumințenia Pămîntului.
…… ».. transformă România într un peisaj în ruine. …” …
Zidurile și casele vechi se prăbusesc, amintesc de trecut, aparțin trecutului?
Este nevoie de acea economie prosperă și profitabilă mult așteptată, care e prima condiție ca să se realizeze cerințele frumos prezentate. Legi? Da. Sunt hîrtie.
Se prăbușește un turn de biserică fortificată vechi de 600 de ani in Siebenbürgen? Așa e.
Prioritatile 2016 se stabilesc cu un consens majoritar. Ce e de făcut? Cum se ajunge la soluții?
Binefacerile unei spatiu public românesc liber și independent se pot descifra în textul de față elegant scris și prezentat entuziastic.
Ce trebuie neintîrziat realizat?
…..” …. pustietate în floare”,… „…
Plăcerile elevilor și studenților în vacanța mare de ieri, de azi si de mîine sunt și vor rămine plăceri și au prioritate azi pentru tinerii români. Cum poate fi atrasă atenția tinerilor de azi pentru zidurile de altădată? Cu prezentări însufletite în sfera publică? Da.
Cît din patrimoniul cultural, artistic, arhitectural trebuie păstrat și îngrigit cu pasiune? Cum se poate trece la realizarea acelui proiect de țară mult reclamat, dacă nu prin prezentarea și dezbaterea publică ca în textul de față.
Prioritățile le decide suveranul, electoratul 2016, pentru un mandat de patru ani.
Ce e de așteptat în viitorul apropiat, după 25 de ani de la democratizarea românească?