Puterea comunista si-a produs propriul oras

In 1992, cind am sosit prima data la Bucuresti, am vazut o padure de macarale, cladiri nesfirsite si Casa Poporului, care parea incheiata. Documentele filmate aratau cit de strain era ansamblul fata de viata orasului. Iata – mi-am spus – un loc care simbolizeaza o putere, dar puterea a disparut inainte ca locul acesta sa fie folosit. O cladire care n-a functionat niciodata este un paradox extraordinar. Sa replasam constructia in context, in cadrul proiectului totalitar. Specificitatea Romaniei lui Ceausescu a fost ca a ramas totalitara pina la capat. In anii ’80, in celelalte tari comuniste nu se mai credea in totalitarism, dar aici regimul continua sa construiasca o societate socialista noua prin distrugerea celei existente, ca negare a traditiei. A fost impusa axa est-vest unui oras care se dezvolta pe axa nord-sud: o perspectiva spatiala care s-o anuleze pe cea preexistenta. Daca vorbim de sensul civic al Casei Poporului, putem face referire la constructivismul rus. Comentariile privitoare la „urbanitatea urbana“ erau frecvente in Franta inainte de 1970. In aceeasi perioada, aveati in Romania proiecte care au distrus orasele, au lasat citeva cladiri si apoi s-a reconstruit totul. Predominanta era ideea rupturii si a construirii unor orase eliberate din punct […]