Rădăcinile teoretice şi ideologice ale megaviolenţei comuniste (II)

Probleme teoretice şi conceptuale. Raportul obligă la întrebări privind presupunerile fundamentale ale demersului teoretic. De exemplu, sînt toate cauzele şi sursele violenţei „dictaturii comuniste“ reductibile la perioada începută cu uzurparea puterii politice în 1945? Care este relaţia dintre programul Partidului Comunist Român, înainte de venirea sa la putere, şi dictatura comunistă? Care este relaţia dintre ideologia comunistă originală şi originară, inlcusiv proiectul şi „măsurile“ ei fundamentale, pe de o parte, şi, pe de alta, apariţia mişcării comuniste în România, continuată istoric de realităţile generate sub dictatura comunistă? Prin chiar titlul Raportului Final, se exclud din complexul cauzal elemente fundamentale pentru înţelegerea genezei, ascensiunii, exploziei, şi, sperăm, stingerii violenţei comuniste în România. De ce? Pentru că raportul începe undeva pe drumul istoric al structurării şi dezlănţuirii violenţei comuniste în România, şi nu începe cu originile acestei megaviolenţe. Se pare că înşişi cei care au lucrat la raport au avut unele semne de întrebare legate de momentul de început al crimelor comuniste şi, deci, al raportului. De exemplu, într-un interviu cu Ruxandra Cesereanu, publicat în Observator cultural, aceasta se referă la demersul ei de a-l convinge pe Vladimir Tismăneanu de a include în raport rezultate dintr-un studiu referitor la perioada 1940-1941, deci […]