Răspuns unor mai tineri colegi

  • Recomandă articolul
­­Dragele mele, dragii mei, Adresaţi o scrisoare membrilor unui juriu căruia îi reproşaţi alegerea făcută în acest an (şi în anii anteriori, cu deosebire în 2013 pentru 2012). Aduceţi acuzaţii grave: „malversaţiune“, „dezerţiune“, „interese de grup“, „nepăsare cinică“. Şi cereţi demisia în bloc a juriului. Împart aceste acuzaţii cu ceilalţi juraţi, dar le resimt cît se poate de personal şi de dureros. Aproape că nu-mi vine să cred că mă vizează (şi) pe mine. Întrucît vin din partea unor oameni pe care, în majoritatea lor, îi cunosc şi preţuiesc – pentru unii chiar am sentimente de prietenie –, le iau în serios şi încerc să le dau un răspuns. Mai întîi, cîteva precizări. Ca orice premiu, şi Premiul Naţional de Poezie este acordat în urma voturilor primite din partea fiecărui membru al juriului de către fiecare autor nominalizat. Decizia juriului nu se ia prin consens, ci prin majoritatea simplă a voturilor. Conform uzanţelor, membrii juriului sînt solidari cu decizia finală, indiferent de modul în care a votat fiecare. Unde am ajunge dacă, atunci cînd opţiunea proprie nu întruneşte majoritatea, ne-am disocia public, am protesta sau am ieşi din respectivul juriu?! Votul nostru negativ contribuie şi el la palmaresul laureatului nedorit […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.