Răspuns unor scrisori neexpediate

În anul 2001, Aurel Sasu publica la Editura Limes, condusă de poetul Mircea Petean, un volum omagial, dedicat memoriei profesorului Mircea Zaciu, plecat dintre noi pe neaşteptate la 21 martie a anului precedent. Sub un titlu patetic, marcat desigur de fireasca emoţie a orei, Întoarcerea învinsului, cartea reunea o sumă de evocări, comentarii critice, documente, chemate să deseneze un contur personalităţii regretatului nostru dascăl şi prieten. Erau acolo prezenţi, între alţii, amici mai vechi ai Profesorului, printre care Ion Brad, pictorul Spiru Vergulescu, redactori ai revistei Vatra, dintre cei mai apropiaţi, ca Al. Cistelecan şi Virgil Podoabă, semna cîteva pagini îndurerate şi soţia scriitorului, doamna Corina Zaciu. Fusesem invitat şi eu să colaborez, cu vreo evocare ori cu vreo scrisoare dintre cele cîteva zeci pe care le schimbasem de-a lungul multor ani cu preţuitul meu mentor şi prieten foarte apropiat. Am răspuns nu cu una, ci cu două evocări – un fel de portret critic şi un text referitor la raporturile dintre Mircea Zaciu şi gruparea „Echinox“. Nu puteam scrie, şi nici n-am scris, decît lucruri în stare să spună ceva frumos şi demn despre profesorul pe care îl simţisem, de mai bine de trei decenii, nu numai ca pe […]