Razboiul murdar

Ne este greu sa intelegem de ce o lupta politica, oricum si oricit de lipsita de menajamente ar fi ea, atinge cote greu de banuit. in proceduri si procedee, in fabricarea de dosare, in macularea si anihilarea, in aservirea si manipularea institutiilor statului, in lichidarea adversarilor politici, nu in ultimul rind, in limbaj. Sigur ca romanul generic, oricare ar fi el, urmas al lui Stefan cel Mare sau al lui Stefan Gheorghiu – sarmanul socialist, era chiar un om blajin si cumsecade, dar cine mai sta azi sa nuanteze detaliile daca datul „la cap“ a inlocuit datul „la gioale“ –, are o scuza, absolut logica si, aparent, de bun simt: „Am zis si eu, n-am dat cu parul!“ Este adevarat, gilceava retorica si cine-e-mai-tare-in-clont au avut mereu cistig de cauza in lumea romaneasca, acolo unde mai naravasii balcanici scoteau pumnalul sau sisul. Dar violentele duse pina la crima nu au lipsit nici in spatiul romanesc. Sa ne aducem aminte doar de crimele comise impotriva unor prim-ministri precum Barbu Catargi, I.G. Duca, Armand Calinescu sau lichidarea prin mijloace neortodoxe a unor personaje precum Corneliu Zelea Codreanu si Stefan Foris. Nu intram in detalii si in numeroasele exemple din istoria acestui pamint. […]