Real ca sintaxa

Rien qu’une ombre inventée (Nimicul ca umbra inventata) Lionel Bourg,Cadex Edition Respect adeseori poezia ca spectacol. E un spectacol care nu s-a mai dat de mult in lume. Bordeaux. Si atunci cind s-a dat = s-a luat. Luarea de catre poezie in posesie a lumii este un fapt ce nu tine doar de spectacol sintactic. Si acum, cum sa ma explic: poezia imi contine un limbaj prea sarac. Vorba lunga saracia omului. Poezie. Este. Un spectacol difuz in limbaj al faptului de a fi fiind sarac. Poezie = saracie. Obligatorie suferinta ca spectacol credibil. Si este doar o glossa. Mitul suferintei: real ca sintaxa. Spectacolul limbajului meu nu e cel ce il vorbesc. Limbajul meu nu se adevereste in lume. Saracirea nu tine doar de fapt. Faptul si intregirea lui tin de poezie. Sa consideram limbajul un spectacol: eul…. nu apartine acestei lumi. Definitia sa lipsita cum ca eul ar fi un craniu care se roteste in jurul propriului sau corp cultural reduce cautarile savante (savair = savoir) la doar epiteme: eu sint tatal. Deleuze (si altii) care isi pun problema alteritatii nu numai in cadrul nosologic al bolii de acest tip socioepistemic regindesc ceea ce poate fi regindit: redefinirea […]