Realul gol-golut, fara frunza de artar

Cu aproape un secol in urma, futuristii nostri improvizati isi imaginau ca insirind cuvinte goale si in libertate precum „automobil“, „telegraf“, „electricitate“, „beton armat“ si alte asemenea elemente ale civilizatiei moderne nemaifolosite in poezie reproduceau fidel noua realitate dinamica, vitala, neipocrita. in ultimul deceniu, numerosi tineri sau mai putin tineri poeti, prozatori, dramaturgi sau scenaristi au descoperit, cu entuziasm, o noua referinta sine qua non: lexicul licentios al „realitatii celei mai brutale“. Cuvinte cu bulina rosie inseamna, pentru multi, reteta obligatorie a rating-ului, fara de care… Mai mult chiar: viata adevarata, realul gol-golut, fara frunza de artar. La vremuri noi, mimesis nou. intr-o lume dura, grabita, hedonist-pragmatica si debusolata, estetica socului ieftin pare sa primeze in fata vizionarismului constructiv si costisitor. Dupa decenii de totalitarism triumfalist, dar si de elitism ipocrit si pudibond, au vazut unii ca injuraturile si cuvintele zise obscene, cenzurate de CNA, genereaza scandal si deci notorietate, ca formatiile hip-hop vind foarte bine cu textele lor fara beep-uri despre „realitatea pe bune“ si si-au spus „Evrika! Jos ipocrizia comunista, jos asexuarea limbajului si plicticoseniile fitoase, jos masca, vrem sa se vorbeasca in arta ca-n viata pe care o traim, pe bune, verde-n fata, fara fasoane, ca doar […]