Recviem

Eu cred ca… sint frumoasa, ca am sanse sa devin si mai frumoasa desi… voi muri. in curind voi fi moarta. Nu moarta de foame, nu moarta de somn, nu moarta dupa un tip, ci moarta din cauza tristetii. Moarta, moarta… nemiscata. Iar cind ma vei vedea intr-un sicriu, atunci sa te vad plingind, atunci sa mi te arati cu adevarat. Sa-mi vorbesti cum nu mi-ai mai vorbit, sa-mi povestesti lucruri banale cum nu mi-ai mai povestit, sa ma alinti cum nu m-ai alintat niciodata. Da. Niciodata, ca niciodata nu o sa ma mai vezi rizind ca atunci cind ma gidilai, niciodata nu o sa ma mai auzi plingind ca atunci cind ma bateai. Nu, asta nu o sa se mai intimple pentru ca imaginea mea din sicriu, cea cu miinile impreunate pe piept, impacata cu sine, va fi ultima ta amintire cu mine. ii voi spune mamei sa ma fardeze frumos, ca de nunta, aceea pe care o visam de mica si sa ma faca asa incit sa par a zimbi… a-ti zimbi, pentru ca tu ai fost prima mea iubire, dar si ultima mea tristete. Ce zici domnule? Tu ma crezi frumoasa? Ce ai zice ca de fiecare […]