Reeditare si diferenta

Mircea Horia SIMIONESCU Redingota Editura Paralela 45, Pitesti-Brasov-Bucuresti-Cluj-Napoca, Colectia „Scoala de la Tirgoviste“, Seria „Destin“, 2002, 260 p., f.p. Urmind unui alt eveniment (publicarea in formula integrala a Dictionarului onomastic), reeditarea romanului Redingota, anul trecut, n-a fost mai putin lipsita de spectaculos. Lungul si palpitantul destin al cartii il aflam de la autor, dintr-o confesiune-argument ce prefateaza textul propriu-zis. Avind un titlu pe cit de straniu, pe atit de incitant, Redingota, un roman sconcs (punctaj), dezvaluirea culiselor editarii ne infatiseaza un scriitor preocupat de soarta romanului, tensionat, dezamagit, dezgustat, insa niciodata resemnat. Il recunoastem pe Mircea Horia Simionescu cel ironic si autoironic, sarcastic, gata de la inceput sa-si reia bunul obicei al portretizarii celor mai insolite personaje: „Sconcsul e un animal care, pus pe fuga de urmaritorii sai, vinatori sau xenosconcsi, emite din nu stiu ce glanda ascunsa sub blana o substanta puternic volatila ce dezgusta, sufoca, deprima, scirbeste si alunga pe urmaritori, scapind cu blana imputita, curata si intreaga, cu fiinta infama desavirsit apetisanta si gratioasa, nejinduita“ (p. 7). Scriitorul, mult timp etichetat drept „evazionist“, „neimplicat“, indiferent la problemele „grave“, „majore“, e aici „prezent“ ca observator al istoriei mutilante. Timpul pare comprimat, iar atitudinea lui Mircea Horia Simionescu din […]