Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Reforma învățămîntului românesc, de la „cîrpire“ la schimbarea de care are nevoie
- 29-06-2012
- Nr. 630
-
Dorin DAVID
- Actualitate
- 4 Comentarii
Cu ceva timp în urmă, am scris în zadar despre „necesitatea predării filozofiei în școli“ (Observator cultural, mai 2010, nr. 524: „Despre necesitatea predării şi studierii filozofiei în şcoli“), adică despre necesitatea introducerii unui nou mod de face școală, bazat pe „a gîndi“. Am fost poate naiv crezînd că se va muta accentul de pe memorare mecanică pe gîndirea liberă, creativă. Dar n-am fost naiv crezînd că aceasta va schimba ceva în învățămîntul românesc, pentru că, dacă ar fi existat un ministru al Învățămîntului potrivit la locul potrivit, dacă ar fi turnat chiar și această mică, dar esențială picătură de culoare în griul sistemului de învătămînt, sînt convins și acum că lucrurile ar fi evoluat de la sine exponențial. În schimb, am asistat la alte „schimbări“ de formă, nimic de fond. Și iată că învățămîntul nostru este tot pe moarte: ceea ce-l ține în viață sînt doar cîțiva dascăli dedicați meseriei lor, dascăli care merită toată stima. A gîndi „liber“, a gîndi „creativ“ Pentru că a trecut ceva vreme și am mai meditat la aceste probleme, am mai și citit (după cum se va vedea mai jos), am ajuns la concluzia că, după cum se plîng tot mai multe voci […]
Cum faci fata acestor schimbari cu un sistem invechit de invatamant? Mi-am pus si eu intrebarea, nu de putine ori, si am cautat mereu metode, pana cand am gasit una care a functionat cel mai bine: am ignorat modelele impuse(modele de teste si alte asemenea recomandari) si i-am cerut copilului sa scrie cu sufletul; rezultatul a fost cea mai frumoasa teza a lui, la sfarsitul clasei a opta. Pare simplu, dar ne-au trebuit patru ani de viata impreuna.Asta nu se invata din programa. Nici nu stiu daca scrie in programa. Dv. scrieti despre necesitatea de a invata copilul sa vorbeasca si sa asculte ce se vorbeste, dar foarte multi copii au acasa parinti care li se adreseaza monosilabic, iar la scoala dau peste profesori care se multumesc cu raspunsuri monosilabice. Comunicarea despre care scrieti se invata in timp, nu intr-o ora, nici in patru, nici intr-o „unitate de invatare” (termen la mare moda). O fi vina ministrului? A programei? Sau a celor care au venit in invatamant asa…de kiki, de miki, de trei lei ridikii…
De ce sa cautam tocmai in Finlanda, cand „pe vremea mea”, prin ’70-78, invaatam la atelier sa preegatim ceva de mancare sau sa croim si sa coasem o fusta…Am tot preluat modele din afara si au tot fost traduse materiale ale altora, dar din pacate nu traduse cat calchiate. Sa ne amintim jocul de cuvinte: traduttore/tradittore…Exemplele si lacramatiile ar putea continua „zi de vara pana’n seara”… Caci va mai spun ceva: un nou mod de a face scoala, bazat pe „a gandi”, nu este recunoscut taman de cei de la care te astepti cand vin la tine „in inspectie”. Din nefericire „legea minimului efort”, caare functioneaza in limba, a pus stapanire si pe alte zone. „A gandi creativ” – aici e nevoie de o insanatosire; majoritatea copiilor nostri din gimnaziu gandesc in clisee si in imagini din reclamele de la televizor sau vorbesc cu accentul preluat de la filmele dublaate intr-o limba care se tot indeparteaza de limba romana pe care am invatat-o noi.
Ma ung la suflet cuvintele dv.si imi ajuta la stima de sine, mai ales ca in lucrarea pe care o voi inainta pentru obtinerea gradului didactic I abordez o tema legata de gandire si dezvoltarea gandirii in gimnaziu. Numai ca am observat un lucru. Programa nu ar fi chiar atat de vinovata daca nu s-ar gasi si in scoala noastra romaneasca tendinta pe care o au fiintele bisericoase de a pune bomboane si trandafiri pe coliva. Cativa ani am „corectat” la diferite examene lucrari ale copiilor unde recunosteam reproducerea pe de rost a ceea ce dicta vreo doamna-domnisoara abia coborata de pe bancile facultatii. „Cursa inaarmarilor” a escaladat de la an la an. Cand s-au lamurit ca asa nu mai merge, au ales un text la prima vedere si toata lumea s-a isterizat. Nu e usor sa inveeti copilul sa gandeasca, ce va face copilul care nu mai are un text de-a gata? Acum e moda textului neliterar; l-as folosi ca exemplu pentru cum sa NU scrii un text, nicidecum sa scot din el un fragment pentru analiza sintacica a frazei. Parerea mea este ca nu programa este problema reala, ci lipsa de sinceritate fata de copii a celor care au acces in invatamant. Programa si atat nu o sa scoata profesori mai buni, asa cum biologia sau anatomia nu ne invata sa mancam. De atata amar de vreme se vorbeste despre reforma si, culmea, s-au inmultit formele fara fond.
Ma ung la suflet cuvintele dv.si imi ajuta la stima de sine, mai ales ca in lucrarea pe care o voi inainta pentru obtinerea gradului didactic I abordez o tema legata de gandire si dezvoltarea gandirii in gimnaziu. Numai ca am observat un lucru. Programa nu ar fi chiar atat de vinovata daca nu s-ar gasi si in scoala noastra romaneasca tendinta pe care o au fiintele bisericoase de a pune bomboane si trandafiri pe coliva. Cativa ani am „corectat” la diferite examene lucrari ale copiilor unde recunosteam reproducerea pe de rost a ceea ce dicta vreo doamna-domnisoara abia coborata de pe bancile facultatii. „Cursa inaarmarilor” a escaladat de la an la an. Cand s-au lamurit ca asa nu mai merge, au ales un text la prima vedere si toata lumea s-a isterizat. Nu e usor sa inveeti copilul sa gandeasca, ce va face copilul care nu mai are un text de-a gata? Acum e moda textului neliterar; l-as folosi ca exemplu pentru cum sa NU scrii un text, nicidecum sa scot din el un fragment pentru analiza sintacica a frazei. Parerea mea este ca nu programa este problema reala, ci lipsa de sinceritate fata de copii a celor care au acces in invatamant. Programa si atat nu o sa scoata profesori mai buni, asa cum biologia sau anatomia nu ne invata sa mancam. De atata amar de vreme se vorbeste despre reforma si, culmea, s-au inmultit formele fara fond.