Refuzul limbii române şi respingerea darului

Cîteva speculaţii simbolice

  • Recomandă articolul
În numărul din 14 noiembrie 2012 al Gazetei româneşti din Italia, a apărut articolul „Nu vrem nici gratis cursurile de limba română“, tradus după Il Messaggero. Articolul ne-a fost semnalat, celor care predăm limba şi cultura română în diverse colţuri ale lumii, de către colega mea, Camelia Dragomir, lector de limba şi cultura română la Universitatea din Pisa. Pe bună dreptate, domnia sa îşi exprima tristeţea cu privire la respingerea brutală a unei oferte făcute comunităţilor româneşti de către Institutul Limbii Române prin programul LCCR sau de către guvernul României direct prin alte tipuri de programe ce vizează păstrarea identităţii lingvistice a românilor care trăiesc în afara graniţelor. Personal, ştiu că multe dintre cursurile din cadrul programului LCCR al Institutului Limbii Române se bucură de succes, copiii au fost testaţi în mod obiectiv etc. De asemenea, ştiu că reticenţa sau pur şi simplu respingerea unei oferte educaţionale din partea guvernului/guvernelor României nu este nici ea neobişnuită şi nu e cazul să ne prefacem surprinşi. În fond, nu este anormal ca aceia care aleg să lucreze şi să trăiască, temporar sau definitiv, într-o altă ţară să dorească să se integreze perfect în noul spaţiu lingvistic/cultural, mai ales cînd au părăsit ţara […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.