Regele Carol I şi globalizarea

Frankfurt pe Main, ianuarie 2009   Dragă Andrei, de fiecare dată cînd mă abat prin capitală – şi o fac periodic – trăiesc un fel de minirevoluţii la nivelul percepţiei lumii înconjurătoare. Nici nu ştiu dacă fenomenul are o legătură cu „marea“ revoluţie din 1989; cred, mai degrabă, c-ar avea ceva comun cu legea e(in)voluţiei speciilor lui Darwin(?!). Aşa s-a întîmplat şi de data aceasta, adică cu ocazia vizitei mele în Bucureşti la cumpăna anului 2008 spre cel următor. La rudele unde trag, de obicei găsesc din belşug cărţi bune şi reviste culturale, pe care le îngurgitez cu nesaţ, în timp record. Printre cărţile achiziţionate recent de verişoara mea am găsit şi cartea lui Gabriel Liiceanu Scrisori către fiul meu. De la bun început, am trecut-o în program de „lucru“, cu regim prioritar. În vraful cu lucruri bune (tutte le cuose buone) am găsit şi unele articole semnate de tine. În Dilema veche, spre exemplu, povesteai cum ai călcat, recent, în străchini, la Berlin, sfidînd legea corectitudinii politice… M-a distrat tare mult relatarea plină de haz a păţaniei cu filozofii nemţi. Mi-am zis: „bietul Andrei a păţit cam ce păţesc şi eu cînd mă duc la Bucureşti“… În alt loc […]