Repere spatiale si semantice in receptarea muzicala de Veronica Gaspar

La Editura Muzicala a aparut anul trecut o lucrare serioasa si ambitioasa de psihologie a receptarii muzicale, semnata de Veronica Gaspar: Repere spatiale si semantice in receptarea muzicala. Cu un aspect grafic nespectaculos, cartea, la origine o teza de doctorat (Dimensiuni interdisciplinare ale receptarii muzicii, 1997), ofera, chiar si pentru nespecialist, o lectura mai mult decit profitabila, in ciuda aspectului ei incarcat, ilustrat cu scheme, partituri, tabele de tot felul, descrieri grafice legate de muzica din diverse culturi mai mult sau mai putin indepartate in timp si in spatiu. In definitiv, avem de a face cu o cercetare despre receptarea muzicala, adresata, prin urmare, mai multor categorii de receptori, iar receptarea, mai ales in cazul unei arte „magice“, „inefabile“ prin excelenta precum muzica, presupune inter- si transdisciplinaritate, sincretism metodologic. Problematica, pe cit de fundamentala si captivanta pe atit de dificila, tine, in ultima instanta, de comunicare, iar autoarea pune la bataie, cu acuitate interpretativa, un arsenal impresionant de „instrumente“, de la psihologie si teorie muzicala la antropologie, teologie, numerologie, filozofie, semiotica etc. Miza este una considerabila (o „incercare de analizare a subiectivitatii ascultatorului de muzica, dependenta acestuia de factorii socio-culturali, precum si o incercare de sistematizare a acelor procese educationale […]