Reperele, lichelele şi teledemocraţia

Eficacitatea mişcărilor de masă de astăzi depinde de înscrierea lor într-o dinamică geopolitică sprijinită pe valori considerate absolute: putem să le circumscriemlibertăţii şi unei ordini morale pe care o numim civilizaţie. Dacă un miting militează pentru „eliberare“ şi pentru „civilizaţie“, dar şi împotriva totalitarismului înţeles ca o constrîngere sau ca o prelungire a unei discipline pe care cei supuşi ei n-o mai vor, acel miting are şanse de izbîndă. Într-o societate în care libertatea şi civilizaţia nu se presupun, mitingurile au mai ales o semnificaţie retorică. Aceste adunări publice pot fi uneori importante, dacă se menţin pe perioade suficient de lungi, nu atît pentru a modifica, cît pentru a amîna evenimente. A căzut guvernul Boc, OK, dar între timp a căzut şi USL, iată deci că mitingurile din ianuarie 2012 n-au schimbat, somme toute, prea mult. Au redus intensitatea unei prezenţe publice acaparatoare, dar au permis unei alte puteri, cu mai puţină personalitate, să recurgă la mici vendete şi la înlocuiri neavenite în unele poziţii de putere. În privinţa Roşiei Montane, lucrurile au fost aduse într-o stare de suspensie, atît. Majoritatea mitingurilor (ca număr), însă, au cauze minore, iar dimensiunea lor retorică riscă să le epuizeze semnificaţia. Retorica lor nu […]