Replica. Feuda Kant si vajnica ei aparatoare

Stiam prea bine ca o traducere din Kant este un act de cutezanta, dar il socoteam astfel prin prisma dificultatilor textului insusi (perioade complicate, multe intercalari si pasaje obscure, inadecvari stilistice si chiar inconsecvente terminologice), pe care filozoful insusi le deplinge uneori. Nu banuiam insa ca o asemenea traducere implica riscuri si intr-un alt sens: acela de a te trezi, chipurile – dupa ce ai intrat, inarmat cu rabdare si buna-credinta, cu abnegatie, respect si nesfirsite scrupule, in universul kantian –, pe proprietatea privata a altcuiva. Din pozitia de (autointitulata) presedinta a Societatii Kant din Romania, Rodica Croitoru se considera indreptatita sa-si apere feuda incriminind pretinse erori si invocind in final „standardele stiintifice si culturale“, ba chiar, vezi Doamne, „integrarea in Europa“, pe care eu, respectiv Editura Humanitas le ignoram in egala masura. Pacatul de neiertat l-am savirsit traducind Religia in limitele ratiunii pure. Am socotit intotdeauna ca este foarte util sa aflu parerea celorlalti despre textele pe care le traduc si sint absolut convins ca orice lucrare este infinit perfectibila. De aceea, avertizat de un titlu alarmant (Cum poate fi masacrat cel mai important filozof clasic: Immanuel Kant – vezi Observator cultural Nr. 236), am citit de mai multe […]