Republica Moldova pentru Europa e ca frate-meu pentru România

Anul trecut, înainte de Crăciun, pe la Braşov a trecut pictorul şi scriitorul Andrei Gamarţ, care spunea că se sufocă la Chişinău şi că în aer pluteşte o revoluţie, pentru că nu se mai poate aşa, „se simte în atmosferă că va fi o revoluţie“. Aşa a spus, revoluţie, iar eu atunci am preferat să vorbim pe teme culturale, pentru că schimbarea mi se părea ceva simplu – nu mai votezi partidul de la putere şi gata, nu mai e nevoie de nici o revoluţie, nu?… Dar după alegerile din 5 aprilie – fraudate masiv şi făţiş, comuniştii cîştigînd cu ajutorul sufletelor moarte la propriu, ca la Gogol – nu s-a mai putut, şi tinerii au ieşit în stradă, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, cu lumînări în mîini, în semn de protest. Un băiat care locuieşte de cîţiva ani în Japonia a aflat că şi el, şi tatăl său decedat… au votat pentru Partidul Comuniştilor… Cum să nu mă gîndesc la tata, care a luptat toată viaţa împotriva comunismului şi care poate că acum se întoarce în mormînt de ruşine că „a votat“ împotriva voinţei sale DUPĂ/DIN MOARTE! Cînd demonstraţia paşnică din Piaţa Marii Adunări Naţionale s-a transformat brusc într-o […]