Restitutio Benjamine Fondane: Fondane – Maritain

Geneviève Fondane către Jacques Maritain Paris 31 iulie 1945   Scumpul meu Prieten, Tocmai am primit scrisoarea dumneavoastră. O citesc fără încetare, mereu şi mereu. Ea răspunde, în mod straniu şi providenţial, celei pe care v-am scris-o acum cîteva săptămîni şi pe care nu aţi primit-o încă. Împărtăşiţi cu totul grijile care mă obsedează, mă sfîşie, şi care au devenit, totodată, întreaga mea raţiune de a fi. Vă mulţumesc că îmi scrieţi ce trebuie să îmi scrieţi. Nu-mi faceţi nici un rău. Doar consolările puerile îmi fac rău. Nu, nu vă temeţi deloc în această privinţă. Mi-am imaginat de multă vreme lucrul cel mai groaznic. Dacă soţul meu se va întoarce, atunci va fi o înviere din morţi. Dacă mai am încă speranţe, este pentru că ştiu că Dumnezeu poate săvîrşi minunea aceasta. Este şi pentru că, omeneşte vorbind, speranţa omenească este nespus de îndîrjită şi se hrăneşte din nimic.   Gîndul la suferinţele soţului meu şi însetarea sufletului meu ca această suferinţă să-l fi aruncat în mîinile Domnului sînt atît de intense, de exclusive, încît de-abia dacă mă gîndesc uneori la propria mea amărăciune, la singurătatea mea, la ceea ce ar mai putea fi viaţa mea fără el. Dumneavoastră […]