Revanșa romanului de epocă

Trecutul este teritoriul cel mai prielnic ficțiunilor pe care le clădește, cu migală și documentare de arhivar, prozatoarea Simona Antonescu, o scriitoare deosebit de prolifică, dacă ne gîndim că în doar doi ani de la debutul cu Fotograful curții regale, a mai dat două romane stufoase, Darul lui Serafim și, recent, Hanul lui Manuc, amîndouă recuperînd figuri și momente atestate istoric. Dacă în Darul lui Serafim ficțiunea șerpuia în jurul unor personaje glam ale interbelicului – marele industriaș armean Nicolae Malaxa, magnetica Aglăița Vlădoianu, fiică de general, și Eliza Moruzi Slătineanu –, Hanul lui Manuc, romanul cu care Simona Antonescu face un salt valoric remarcabil, recreează șase ani de mari prefaceri și tumult, care au marcat violent începutul secolului al XIX-lea. Sînt anii în care negustorul armean Manuc și-a ridicat hanul lîngă Curțile Domnești, în care Principatele române, aflate sub zodia instabilă a domniilor fanariote, au devenit teren de luptă în războiul ruso-turc, în care șalvarii și caftanele au fost înlocuite cu moda franțuzească, infiltrată în saloane odată cu ofițerii armatei ruse, și în care boierii pămînteni, departe de a rămîne izolați în enclave idilice atemporale, au fost nevoiți să înfrunte toate aceste transformări, tulburi dacă ne gîndim că erau […]