Rhythmen & blues de Cireşar

Din 8 iunie, un cod de bare „nepreţuit“ este expus pe simeza ICR Bucureşti. Meritul curatorial şi conceptul afişului se datorează graficianului Tudor Jebeleanu, ca un omagiu adus seniorului şi iubitului profesor Vladimir Şetran. După încheierea îndelungatei sale cariere universitare şi după o răscruce a trupului, cei doi au pregătit (de peste un an) selecţia de episoade ritmice ale liniei-pată. Au ales dintr-o serie de mare productivitate a atelierului Şetran, cel recent, mai ales ca desenator-orchestrator. Contextul expoziţiei prilejuieşte cîteva rime de semnificaţii pentru o producţie de peste o jumătate de veac a unui artist dexter, tonic, polimorf şi iradiant ca un big-band. Vladimir Şetran ne oferă, involuntar, o lecţie subtilă de creativitate pornind de la ritmul motivului banal al mărfii comercializate: codul de bare. Dar, de sus, din luminatorul sălii de spectacol a fostei reşedinţe Malaxa, ne secondează un altfel de ritm, conceput, în 1969, de legendarul duo al plasticii româneşti, Bitzan – Şetran. În acel an, cei doi pictori tocmai erau invitaţi de arhitectul Paul Bortnovschi să facă parte din echipa noii secţii de design a Institutului Grigorescu. Ritmul de metope zăbrelite ale plafonierei Ateneului Tineretului (cel de atunci) este o pildă de artă aplicată, nedevalorizată în timp, […]