România, 2014: punere în abis

Lucrul cel mai sigur privitor la cartea lui Mihai Goţiu, Afacerea Roşia Montană, e că a trezit un foarte viu interes – pe de o parte, s-a vîndut bine, iar pe de alta, odată cumpărată, a circulat şi circulă în continuare intens printre prieteni. Explicaţia cea mai simplă a acestui succes e oportunitatea (timing-ul, cum ar spune unii): cu greu s-ar fi putut găsi un moment mai bun pentru lansarea unei cărţi cu acest subiect, decît „toamna românească“. Dar dacă ne rezumăm la atît, putem trage concluzia (după părerea mea, greşită) că totul se reduce fie la pur noroc, fie, în cel mai bun caz, la o nimerită strategie de promovare din partea autorului/a editorului: o carte masivă (incluzînd partea de „Addenda“, avem 500 de pagini), scrisă în ani de zile, terminată fix cînd moda intelectual-culturală sau cetăţenesc-activistă era să te preocupe subiectul enunţat în titlu.   Însă dacă (numai) aşa ar sta lucrurile, cartea ar trebui să-şi piardă rapid „aura“, pe măsură ce societatea românească îşi va fi mutat interesul spre alte şi alte chestiuni. Iar aici survine o întrebare ce depăşeşte cu mult, ca miză, problema volumului discutat: e Roşia Montană, în calitate de simplă picătură printre, vai, […]