România de Dreapta

Acum ştim (renumărarea voturilor nu va duce la nimic semnificativ, să nu ne facem iluzii, după secole de istorie românească şi decenii de comunism internaţional) că avem un preşedinte (re)ales. OK. Poporul în sus şi românii în jos au decis. Traian Băsescu. Care tot bate capul, alături de susţinătorii săi, că este de „dreapta“. După ce a fost comunist, fesenist, democrat, ministru şi primar general a devenit şi democrat liberal. OK.   S-a pomenit şi aliat cu „popularii“ europeni, a devenit şi democrat-liberal de conjunctură. I s-a oferit şi „anticomunismul“ ca stafidă pe cozonacul său ideologico-politic şi i s-a şi vîrît în cap şi că este de „dreapta“. Ştim cine l-a făcut „de dreapta“, sînt detalii publice şi de notorietate. „Unificarea dreptei“ a venit precum ardeiul iute lîngă ciorba de burtă după un chef zdravăn la „Mărul de aur“. OK, iar! Mai nou apar voci democrat-liberale (Orest Onofrei, senator PD-L de Suceava), care doresc să lipească şi eticheta de „creştin-democrat“ lîngă celelalte etichete. Ca să fie ghiveciul complet. „Ein Volk, Ein Reich, Ein Prezident!“ Uniţi în cuget şi credinţă întru a „dreptei“ biruinţă! Toate poveştile acestea cu „dreapta“ şi „dreapta“, repetate precum tema principală şi unică din Bolero-ul lui Ravel, […]