România electorală, România agonică

„De ce le e frică, nu scapă“. Cui îi este frică? Parlamentarilor. De ce le-ar fi frică? De perspectiva de a se vedea împuţinaţi şi obligaţi să se înghesuie într-o singură cameră legislativă, dacă românii vor vota „Da“ la referendumul convocat de preşedinte pe 22 noiembrie, odată cu primul tur al scrutinului pentru funcţia supremă. Sloganul este valabil pentru toţi, inclusiv pentru cel care îl foloseşte pe post de bici electoral pe spinarea clasei politice, încălcînd regulile jocului. Alegerile prezidenţiale din 2009 nu sînt însă despre Traian Băsescu şi despre un prim mandat convulsiv, care a culminat cu o criză politică. Sau despre Mircea Geoană şi ale sale promisiuni ce încearcă să ţină loc de program. Cu atît mai puţin par a vorbi aceste alegeri despre Crin Antonescu şi revoluţia bunului-simţ – de parcă bunul-simţ se instaurează prin revoluţie – sau despre „independentul“ Sorin Oprescu.   Aceste alegeri sînt despre excitaţia pe care le-o provoacă politicienilor puterea, frica irepresibilă că ar putea-o pierde şi reacţiile pe care aceasta le generează. Preşedintele în funcţie se teme pentru scaunul său. Tabăra prezidenţială riscă disoluţia dacă el pierde, deci are motive şi ea să se teamă. Ceilalţi se tem, pur şi simplu, de […]