În ceea ce privește situația din România, cînd după o furtună venită nu tocmai pe neașteptate, dar căpătînd forme particulare foarte violente pe plan local, într-un interval de timp extrem de scurt, după cum ne-a explicat convingător, ca la școală, dna directoare de la ANM și după ce am văzut și noi imaginile din satelit la care am fost trimiși mereu, pentru a pricepe caracterul violent al furtunii care s-a soldat cu 8 morți, 137 de răniți și cu pagube încă neevaluate, putem avansa următoarea observație la intențiile guvernului și la solicitarea președintelui de a se institui un sistem național integrat de avertizare a populației. Nu e suficient. Experiența noastră de viață de zi cu zi din România ne face să fim mefienți referitor la rezultatele și eficiența oricăror forme de avertizare. De ce? Pentru că unii români nu respectă regulile. Vor să înoate în mare, cînd sînt valuri de 5 metri, degeaba le spune salvamarul să nu se aventureze. Se duc în larg și nenorocirea e gata. Viața omului e scumpă. Afară e deja ploaie și bate vîntul, degeaba spui unui grup de turiști să nu plece pe Creasta Sărății – care oricum e interzisă turiștilor și pe timp bun – din Munții Făgăraș. Și se întîmplă o nenorocire care putea fi evitată. La fel cu viteza de circulație pe drumurile publice, avem avertizări cu duiumul și legi de tot felul, care nu sînt mereu respectate. Cîți oameni au murit anul acesta în accidente rutiere, în România? Spunea bine o doamnă meteorologă – rapid găsim și vinovați, deja sînt 28 de dosare penale deschise –, singura care nu a vorbit ca la o conferință de la Sala Dalles: „Fraților, spunea dna Cordoneanu vorbind românește la televizor, mai păziți-vă și singuri. Vedeți că vine vijelia, nu mai stați pe terasă la berici cînd vine prăpădul“. Exemple sînt cu nemiluita. Aici trebuie lucrat și învățat. Se traversează pe roșu, se mănîncă lucruri alterate, „Lasă, bre, că n‑are nimic, nu vezi…“, se cumpără cine știe ce aiureli, pentru că sînt mai ieftine. Şi tot așa. Dincolo de procedurile care lipsesc și acum, ne agățăm de ele ca bolnavul de penicilină, avertizarea în privinţa dezastrelor prin SMS și prin mijloace STS de telefonie mobilă va avea efect doar atunci cînd românii se vor disciplina și vor respecta regulile de siguranţă.
Amestecul pediștilor cu liberalii a distrus liberalismul din România. Chiar dacă avem PNL și membri PNL de toate soiurile, liberalismul a dispărut. Ludovic Orban conduce fantoma unui partid alcătuit din bașbuzuci proveniți din te miri ce partide. Ce liberalism să faci cu Vasile Blaga, cu Falcă, cu Roberta Anastase, Pinalti și cu eiusdem farinae Marin Anton, ajunși colegi cu regretații Radu Câmpeanu, Amedeu Lăzărescu și Ionescu Quintus? Așa cum, pe partea cealaltă a spectrului politic, ce aveau în comun cu social-democrația Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și alți mahări locali, care învîrteau și suceau afaceri și ciubucării de mai tot dragul unui liberalism de Far West? Unde batem? Batem acolo unde deja nu mai există partide politice structurate ideologic, ci doar grupuri, mai mari sau mai mici de interese, care se sucesc după cum bate vîntul. Ieri erau cu URSS – Bastionul păcii e!, iar acum o trag șmecherește cu Arsenie Boca, cu Marea Unire de la 1918, cu valorile europene și cu Alianța Nord-Atlantică. De aici, de la lupta pentru pace cu tot dinadinsul și pînă la lupta de tipul fiecare pentru el nu a mai rămas decît un pas. Spectacolul oribil oferit de un sociolog cu o oarecare stimă profesională, Mirel Palada, ajuns și purtător de cuvînt al guvernului Victor Ponta, care într-o emisiune de televiziune a sărit să-l pocnească pe un senator USR, Mihai Goțiu, spune extrem de multe despre stadiul actual al politicii românești. Am revăzut de multe ori și din diferite poziții agresiunea golănească a unui bărbat care practică și arte marțiale. Aikido nu are absolut nici o legătură cu cafteala de cartier rău famat practicată de urmașul Palada. Sociologia presupune și altceva decît exprimarea prin pumni și palme a unei furii de moment. Căci asta a fost, departe de orice polemică de idei sau de partid. Chiar dacă senatorul USR, Mihai Goțiu, ar fi întrecut regulile dialogului civilizat, de aici și pînă la a sări la cafteală e cale lungă. Ce s-ar întîmpla dacă am sări cu toții la bătaie pentru orice vorbă jignitoare sau gest necuviincios? Aici legea e interpretabilă. Oricine te poate înjura de mamă, și tu nu poți să ripostezi, pentru că trebuie să suni la 112. Pînă să dai declarații și să aduci preopinentul în fața organelor abilitate să constate și să ia măsuri legale, poți fi făcut albie de porci. Sau terci. Mai bine ar fi de evitat astfel de situații. Aşa cum senatorul Mihai Goțiu, surprins de Blitzkrieg-ul, sociologului n‑a mai apucat. E bine că s-a depus o plîngere penală și ar fi bine să și vedem o sancțiune juridică a unui caz de huliganism evident.
Vicepreședintele executiv al PSD, un anume Bădălău, l-a pocnit, zice-se, pe un deputat PNL, Marin Anton, în timp ce ambii demnitari români erau la o nuntă. Nu avem imagini de la incident, ci doar declarații ale celor în cauză, agresiunea unui pesedist împotriva unui penelist. Nu contează apartenența celor doi, să consemnăm doar incidentul. Așa cum deja e consemnat un alt incident, și în arhivele mai multor televiziuni, și în propria memorie. Cînd, în timpul unei vizite de lucru a doamnei de frunte a PDL-ului în județul Giurgiu, Elena Udrea, actualul deputat PNL, Marin Anton, stătea cu mîinile în buzunare și rînjea atunci cînd o femeie a fost trîntită la pămînt de un derbedeu local, simpatizant, dacă nu chiar membru al partidului lui Traian Băsescu la acea oră. Un derbedeu cu un nume greu de uitat, Fane Fileasă. Incidentul, extrem de brutal, cu femeia trîntită la pămînt precum procedează agenții care asigură protecția președintelui SUA în cazul unui atentat, s-a consumat la cîțiva zeci de metri de locul unde Elena Udrea făcea grații în fața unor locuitori dintr-un sat în care se construise un parc de care nu avea nimeni nevoie.
Actuala victimă a unui presupus gest huliganic, deputatul PNL, Marin Anton, a ajuns victimă după ce mai ieri închidea ochii în fața unei violente agresiuni a lui Fane Fileasă. Acum tot el pune pe tapet chestiunea violenței. Nu doar în politică și în spațiul public.
Peste 400.000 de refugiați din Myanmar au trecut granița în Bangladesh ca să scape de violențele la care erau supuși în Myanmar. Nu contează etnia și religia acestora. Sînt agresați și omorîți oameni. Atentatele ce se succed în Europa, de la Londra la Barcelona și de la Paris la Bruxelles, cu o repeziciune ce deja ridică la grad înalt cotele de alertă, spun ceva despre unde s-a ajuns cu violențele de tot felul. În așteptatul discurs al președintelui SUA de la Națiunile Unite, pe lîngă birocrația care caracterizează activitatea ONU, vor fi abordate și situațiile din Iran și Coreea de Nord. Un tratat nuclear cu SUA, semnat în timpul Administrației Obama, care azi nu mai satisface partea americană și nici extrem de delicata situație din Asia de Sud-Est. Unde Coreea de Nord sfidează comunitatea internațională și amenință cu fel de fel de teste de rachete balistice și așa precarul echilibru din zonă. Sigur că este de evitat orice conflict militar care ar putea degenera într-o mare tragedie. Cum au fost războaiele din Coreea și Vietnam sau orice alt fel de conflict armat care ar putea izbucni în Orientul Mijlociu.
Ne întrebăm dacă nu cumva un meci de box între Fane Fileasă și Mirel Palada, organizat la Giurgiu sau Las Vegas, de ce nu, nu i‑ar interesa pe promotorii de gale sportive din România și Statele Unite. Cu o bună promovare pe CNN, NBC, ABC și Fox News, am avea meciul anului.
„Vicepreședintele executiv al PSD, un anume Bădălău, l-a pocnit, zice-se, pe un deputat PNL, Marin Anton, în timp ce ambii demnitari români erau la o nuntă.”
M-aș feri de afirmații bazîndu-se pe „zice-se”…
Este drept că așa reticență nu pică bine, în drumul spre concluzii care ne fac multă plăcere.
Altminteri, nu știu dacă să rîd ori să plîng.
Bedros Horasangian era un nume la care priveam cu simpatie și considerație…
Este drept că acum 25 ani, pe cînd scria la revista 22.
Ce s-o fi întîmplat între timp, e de studiat.
Între altele, nu va fi posedat subsemnatul actuala acuitate critică.
E posibil însă ca nici dl H. să nu-și fi gestionat bine trecerea, prin ani.
Spuneți-mi și mie care-i diferența între acest material, și unul de politică a tabloidelor?
Pînă atunci răspund tot eu:
Aceia de la tabloid nu au găuri specifice prin suflet, de astupat doar cu mențiunea ‘om de cultură’ – pe cartea de vizită.
Iată aici în plină glorie jurnalistică tipul tipic de intelectual (scriitor-analist și înțelept-sfătuitor cunoscător a multe și foarte multe) perfect adaptat la originalitatea „situației din România”
pe care o înlesnește-hrănește-dezvoltă-emancipează complicînd-o prin complicități eludiste regulat și liber de gîndire și expresie, exact precum într-o democrație de baltă băltită băltind efervescent și exuberant.
Dar cînd ar mai fi existat „partid liberal” și/sau viziune politică liberală în România de după 1944,
după invazia bolșevicilor și transformarea statului român într-o dictatură (ideologic) comunistă Criminală la care autohtonii noștri proletari nu doar că au aderat cu veselie dar o continuă triumfător și astăzi prin noua dictatură a post-comunismului luminos ???
Oare domnul Bedros Horasangian ar putea să (ne) lămurească această superbă dilemă mai mult decît dilematică ?
Nu cred !
Dînsul se pricepe foarte bine la miștocăreli subtile și amalgamări elevat propagandiste, analize ale imediatului mahalalei politruce și diversiuni firea-ști, filoase și pălăduiste de sorginte totalitarist gășcară, bîrfisme de joasă speță coborîte pînă dincolo de ceea ce post-comuniștii și ex-securiștii au distrus, asasinat și contaminat „à jamais”, continuînd liberi s-o facă neopriți de absolut nimeni, nici măcar de eventuali cîțiva intelectuali de soi care ar fi trebuit să fi împrumutat mentalitatea, limbajul, curajul și conștința unui PAUL GOMA, unui VASILE PARASCHIV și încă atîtor de puțini cu adevărat OAMENI DREPȚI.
Dar să nu fim atît de ne-drepți, dl.B.H. își face cu talent, schepsis și sens unic, meseria de jurnalist adaptat perfect ca o mănușă la total fals democrație originală instalată de după 1989 prin Crimă, Jaf, Minciuni, Teroare, ipocrizii și lașități incomensurabile.
Ce să-i faci, are și dînsul un mic aport colosal la evoluția societății cîndva românești, fie și doar așa prin ricoșeuri măiestrite și „inocente”.