România pe hartă

În ultimii ani, scriitorii noştri au călătorit sensibil mai mult decît în deceniul anterior: pe de o parte, prin intrarea României în Uniunea Europeană, pe de alta, datorită politicilor culturale desfăşurate de Institutul Cultural Român şi de alte instituţii, publice ori private. Sînt, astfel, momente cînd este dificil să găseşti un autor român valoros (mai ales dintre cei tineri) pentru a-l invita, să spunem, la o emisiune culturală. Unde întrebi, X pleacă a doua zi în Spania, Y se află la un tîrg de carte în Italia, iar Z e la o rezidenţă de cîteva luni în Austria. E ca şi cum această febrilitate a călătoriilor culturale ar putea compensa, în vreun fel, deceniile de izolaţionism ceauşist, care au avut asupra noastră consecinţe dezastruoase în planul proiecţiilor identitare şi al reprezentărilor de sine. Scriitorul român care a prins acei ani (şi criticul literar, nu mai puţin) are fie un complex de inferioritate faţă de „omologii“ lui occidentali, favorizaţi prin apartenenţa la o cultură majoră şi la o limbă de circulaţie, fie unul de superioritate „abisală“, localist-nombrilistă.   Or, ceea ce mi-a plăcut mult la Festival du Premier Roman din Chambéry, aflat la o ediţie jubiliară (a douăzeci şi cincea!), a […]