România unui polonez
- 07-05-2009
- Nr. 473
-
Lukasz Galusek
- SUPLIMENT
- 0 Comentarii
Începeam să ne maturizăm atunci cînd în Polonia şi în întreaga Europă Est-Centrală avea loc o mare schimbare. Pentru generaţia mea – oameni aflaţi acum aproximativ la jumătatea celui de-al patrulea deceniu de viaţă –, anul 1989 reprezintă o răscruce la fel de importantă cum au fost pentru părinţii şi bunicii noştri anii 1939 şi 1945, care au scindat timpul în „înainte de Război“ şi „după Război“ – două lumi diametral opuse. Aproape tot ce ne-a format s-a întîmplat deja „după“, deşi amintirea copilăriei ne ancorează încă în realitatea dinaintea momentului de răscruce. Momentul de răscruce a determinat în Polonia un curent bogat de fenomene artistice, culturale şi sociale care, curajos şi fără reţineri, „au scris din nou Polonia“ – cum spunea Leszek Szaruga, observator atent al schimbărilor petrecute atunci. Această „scriere“ s-a realizat par excellence în literatură. Operele de la Gdansk ale lui Grass, Huelle sau Chwin constituie astăzi aproape nişte exemple de manual ale dialogului dintre vechii locuitori, germani, ai oraşului şi cei noi, polonezi. Despre nevoia reconstruirii propriului mit pe „urme străine“ vorbea şi proza „sileziană“ a lui Tokarczuk şi Waniek. E limpede că nu este locul aici pentru o trecere în revistă mai amănunţită a […]