Românii cu românii și ungurii cu ungurii

Se dau două bucăți instituție publică de cultură, de artele spectacolului, mai exact, una de teatru dramatic, alta de teatru de animație, avînd fiecare două „extensii“, care fac, fiecare, același lucru, dar în limbi diferite (română, respectiv maghiară). E greu de administrat așa ceva, financiar vorbind, așa că se găsește o soluție: se iau bucățile în limba română, li se adaugă încă o bucată (o trupă de dansuri populare românești, ființînd anterior în cadrul Filarmonicii), se amestecă și se face o Instituție de Spectacol nu cu două, ci cu trei secții, care fac lucruri foarte diferite, dar în aceeași limbă. Se procedează identic în cazul componentelor funcționînd în limba maghiară (cu formația de dansuri populare ungurești de aceeași proveniență filarmonică) și se obțin, în final, tot două instituții publice de cultură, numai că de data asta cu cîte trei secții și împărțindu-și alternativ, după profil, două săli. Se pare că e mai ușor ca două instituții să-și împartă o singură sală și un singur atelier de producție decît ca două secții ale aceleiași instituții să facă același lucru. Din punctul de vedere al autorităților locale (Consiliul Județean Bihor), aceasta e soluția de împăcare administrativă a Teatrului de Stat Oradea, a […]