„Românii“, și ei inventați
Claude Karnoouh - Inventarea poporului-națiune
- 07-12-2012
- Nr. 653
-
Cristian CERCEL
- Eseistică
- 1 Comentarii
Antropologul francez Claude Karnoouh este un personaj din ce în ce mai controversat în ultimul timp, mai ales de cînd irumpe în spațiul virtual românesc, pe pagini de discuții (vezi CriticAtac) ori pe Facebook, reușind în mod constant să enerveze și să se lase enervat. Acest lucru nu ar trebui însă să ducă la o trecere sub tăcere a scrierilor și articolelor sale, fără doar și poate mai consistente și mai demne de atenție decît unele dintre intervențiile de pe Internet. Inventarea poporului-națiune reprezintă versiunea română a unui volum scris inițial în franceză, la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, întregit acum cu adăugiri răzlețe și cu o postfață care abordează perioada postcomunistă. Traducerea (excelentă!) îi aparține Teodorei Dumitru. Titlul este parțial înșelător, pentru că sugerează un dialog cu o întreagă serie de scrieri apărute în ultimii 30 de ani, care tratează caracterul construit al „identităților“ și „națiunilor“. Pe plan teoretic, studiul lui Benedict Anderson, Comunități imaginate, tradus și în românește, este una dintre cele mai cunoscute analize ale „națiunii“ ca artefact cultural. Ca studiu de caz, cartea lui Eugen Weber, Peasants into Frenchmen: The Modernization of Rural France (1870-1914), este un clasic al analizelor privind producerea și reproducerea identităților […]
Aveti dreptate despre faptul cà n-am luat în seamà anumite càrti pe care le pomenti.. Majoritate nu era publicate când am scris manuscris de la prima editie, numai Anderson si Weber cred.. Dupà 89 o gramadà de antropologi si sociologi au scris despre fenomenul dar de un punct de vedere care nu m-a intersat prea mult… si fidel la ce imi spunea Noica când ne intilneam la Paris, sà nu pierdem prea mult timp cu gandurile un mic slabe… nu m-am bàgat intr-o discutie cu Gellner, sau Wolff. A preferat sà vadà cum l-ati bine punctat geneza acest proces intermene de deconstructia cu cei mai mare filozofi acre au oferit argumentare… regret cà n-am întrat in discusie cu Said si Todorova, dar, fàrà sà fie o scuzà epistemologicà n-ma vrut in postfata sà scriu de fapt o altà carte… am vrut sà pastrez prima verssiune cum era când am publicat-o în januarie 90… Regret cà n-ati semnalat discutia pe care am defasurat cu folklorismul structural a lui Mihai Pop si de fapt a lui Jakobson-Bogatyre care acoperà o parte din lucrarile scolilor folklorice din Europa de Est. Pentru cà acest folklorism structural avut si niste efect asupra politicii culturale mai generale chiar în timpul comunismului… Oricum multumesc de atentie pe care mi-atit-o…