Romanul cinic al anilor ’90

Într-un an care se anunţă deja foarte bun la capitolul proză (roman) românească contemporană – citez numai cîteva romane care nu trebuie ratate: Omul de la fereastră de Alexandru Vlad, Moartea lui Siegfriedde Octavian Soviany, Mierla neagră de Radu Ţuculescu, Celălalt Simion de Petru Cimpoeşu, MJC de Ion Iovan, Istoria Regelui Gogoşar de Radu Aldulescu sau În urmă nu mai e nimic de Cosmin Perţa –, prozatorul optzecist de forţă care este Cristian Teodorescu a publicat, la şase ani de la ultimul său roman, Medgidia, oraşul de apoi (2009), primul volum dintr-o proiectată trilogie, Şoseaua Virtuţii. Cartea Cîinelui (Cartea Românească, 2015). Revenit – din spre zona jurnalismului – cu arme şi bagaje pe teritoriul literaturii, pentru care a regăsit timpul necesar, deşi „cu mari întreruperi“, cum notează în „Mulţumirile“ finale, Cristian Teodorescu ne livrează un roman de excepţie, frisonant şi extrem de puternic, al „lumii noi“ (ca să reiau formula din titlul volumului său din 1996, Povestiri din lumea nouă) româneşti, postdecembriste. Roman cinic şi necruţător al fulminantelor ascensiuni economice şi mediatice de după 1990, într-o „tranziţie“ amestecată, a vechilor structuri securistice rezistente şi a noilor „legi de piaţă“ capitaliste, roman social, aşadar, de forţă – în stare să surprindă […]