„Romanul: entuziasm, clandestinitate si infrigurare“. Interviu cu Dora PAVEL

Dora Pavel, felicitari pentru victoria pe care ai repurtat-o cu premiul obtinut pentru Agata murind. E un premiu important nu numai pentru tine, e o victorie, cred, si pentru ceea ce inseamna la ora aceasta literatura, romanul romanesc. Sa nu ne ascundem, se sparge un cerc inchis, e bine sa se auda voci noi si sa ne convingem ca literatura romana e un fenomen viu. Poate ca e ceva adevarat in supozitia ta cu „cercul inchis“. Totusi, eu n-am acceptat sa cred – asa cum ma avertizau alti confrati – ca literatura adevarata se poate face vazuta si auzita numai daca zabovesti pe malul Dimbovitei si, de aceea, nici nu mi-a dat vreodata prin cap ca, in buna traditie ardeleneasca, „sa trec Carpatii“. Un cotidian central a titrat: „Cea mai buna carte de proza a anului 2003 – tiparita in 130 de exemplare“… Da, este ceea ce am declarat eu acolo, la Casa Vernescu, dupa premiere. Multumind in primul rind Editurii Dacia, care mi-a publicat acest prim roman – chiar daca resursele lor nu le-au permis decit cele 130 de exemplare, scotind, fara sa vrea, o editie „bibliofila“, cum imi place mie sa-i spun –, aduceam, implicit, un omagiu juriului, […]