Romanul High Definition

Noapte bună, copii! pare a fi pariul încheiat de Radu Pavel Gheo cu el însuşi. Pariu pe care cred că l-a cîştigat. Pînă acum prozatorul şi-a dovedit virtuozitatea pe spaţii mici, în ficţiunile fantastice din Valea Cerului Senin sau în stop-cadrele realist-absurdiste din Numele mierlei. Nici romanul Fairia – o lume îndepărtată (mixtură de SF şi fantasy, indecis sub aspect compoziţional) nu era mai mult decît o poveste extinsă, abil istorisită dar liniară. În prozele anterioare se observa însă, deja, suficient de clar, laolaltă cu disponibilitatea autorului de a se reinventa, o aplicare cu totul specială pentru elaborare, pentru reliefuri, pentru un gen de proză în care aproape fiece amănunt – aşezat sub lupă – e întors pe toate feţele, descris din cît mai multe unghiuri, pînă cînd faptul divers (sau aparentul fapt divers) se converteşte în moment revelatoriu.   Radu Pavel Gheo , Noapte bună, copii!, Editura Polirom, Colecţia „Ego. Proză“, Iaşi, 2010, 496 p.   Desigur, era clar şi înainte de Noapte bună, copii! că Radu Pavel Gheo are calităţile importante ale unui prozator veritabil – ştiinţa observaţiei şi a construcţiei (y compris percepţia faptului relevant şi înglobarea acestuia într-o sinteză), consecvenţa în urmărirea unui conflict, capacitatea de […]