Rudele poetilor

Prietena mea povestea foarte indignata cum a decurs o scurta duminica dupa-masa, petrecuta „in familie“. – Doamne, si erau la unchi si la matusi si nepoti si verisoare… Nu se mai terminau. Fiindca eu zimbeam amuzat mi-a aruncat o privire care ingheata si m-a intrebat brusc: – Domnul poate gaseste si aici un climat poetic? Imi poate prezenta, de exemplu, pe varul lui Rimbaud? Astept…, si incepu sa bata nervoasa un tact imaginar in masa. – Draga, incepui eu impaciuitor. Poetii sint oameni ca toti oamenii. Beau, maninca, se imbraca… Au rude, bunici, cumnati, surori… – Foarte inteligent, replica ea taioasa. Ca si cum eu as fi crezut ca s-au nascut prin generatie spontanee. In fine, daca esti pornit, sa vad si eu cum arata un tata poet. – Imediat, fac eu. Fa cunostinta cu tatal lui Emil Botta: „Ridica-te din jilt, Tata, O ce mare te-ai facut, ti-a crescut barba imensa de nu-mi spuneai Fiule, nu te-as fi cunoscut…“ – Incintata, continua ea pe acelasi ton iritat. Arata cam fantomatic. Cunoscind predilectia ta pentru strigoi, ma astept sa-mi aduci cele trei surori hieratice din Cintecele lui Maeterlink: „Les trois soeurs aveugles (Espérons encore) Les trois soeurs aveugles Ont leur […]