Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Rusia este mult mai slabă, din punct de vedere economic şi militar, decît cred liderii săi“
Interviu cu Anne APPLEBAUM
- 22-12-2011
- Nr. 606
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Actualitate
- 2 Comentarii
La ultima ediţie a Tîrgului Gaudeamus (noiembrie 2011), Editura Humanitas a lansat lucrarea Gulagul. O istorie de Anne Applebaum. La o zi după încheierea Tîrgului de Carte Gaudeamus, ICR, cu sprijinul Institutului Polonez din Bucureşti, Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi a Fundaţiei Konrad Adenauer, a găzduit o dezbatere despre acest volum, în prezenţa autoarei, care a fost prezentă o zi la Bucureşti. Cum programul autoarei în Capitala României a fost extrem de dens, dialogul următor a fost realizat prin e-mail. I-am trimis Annei Applebaum întrebările la începutul lunii decembrie, răspunsurile primindu-le după o săptămînă. Le publicăm acum, în ultimul număr din an al revistei noastre, convinşi fiind că apariţia în limba română a volumului Gulagul. O istorie reprezintă un remarcabil eveniment editorial al anului 2011. Anne Applebaum este o excelentă jurnalistă, o persoană extrem de atentă la evoluţia comunistă şi postcomunistă a ţarilor est şi central-europene. Are două cărţi publicate: Between East and West şi Gulag. A History (pentru acest din urmă volum, autoarea a fost recompensată, în 2004, cu Premiul Pulitzer). La 7 ani de la ediţia americană, beneficiem şi de o traducere în limba română realizată de Simona-Gabriela Vărzan şi Vlad Octavian […]
„Există o specificitate a acestor lagăre, care au fost instrumente de represiune, folosite cu scop economic.” ( citat din interviu)
O simplǎ pǎrere.
Interpretarea nu este nici mǎcar subiectivǎ, este doar personalǎ şi pînǎ la proba contrarie am
s-o susţin sus şi tare. Cu siguranţǎ mai sînt şi alţii care vǎd oarecum la fel.
Secolul XXI s-a deschis lansînd doctrina globalizǎrii, a amestecului fǎrǎ de legi şi a ideologiei Amalgamului, în special în ceea ce priveşte Comunismul.
O carte despre Gulag nu poate fi decît bine venitǎ. Nu este prima, nu este singura care descrie Gulagul şi aberaţia Ideologiei Comuniste.
Am citit multe recenzii, toate excesiv de laudative şi cîteva interviuri ale autoarei.
Unanimitatea este un semn ciudat.
Un artist adevǎrat ar refuza orice premiu.
Nu doresc aici sǎ intrǎm în detalii, ci doar a ridica un semn imens de mirare-întrebare.
Citatul de mai sus este un mic exemplu.
Dupǎ umila mea pǎrere, Gulagul a fost Instrumentul de Exterminare ( nu doar „represiune”) în massǎ de care Comunismul s-a servit cu bunǎ ştiinţǎ, l-a perfecţionat şi l-a menţinut în stare de funcţionare, cvasi permanent, nu singurul, dar cel mai lent, dulce, subtil, „economic” vorbind, cel mai sigur, cel mai rentabil, cel mai eficace.
Avem în faţa ochilor rezultatul, au trecut 22 de ani şi povestea nu s-a încheiat încǎ.
Deşi printre fraze se subliniazǎ acest aspect, este pus permanent în paralel sau chiar mascat discret îmbrǎcîndu-l cu alte tot felul de explicaţii cu dublu sens, nu lipsite de real, concret şi adevǎr.
Mînuirea frazelor, amestecînd una şi/cu alta devine prin insistenţǎ şi apǎsare cel puţin „suspectǎ”. Şi nu sînt doar cîteva detalii unde sare în ochi amestecul, amalgamul, aparent nevinovat, doct, bine documentat, al detaliilor de tot soiul, în care alǎturi de dezvǎluiri tulburǎtoare şi adevǎruri şocante, dar nu chiar pentru toţi, se introduc interpretǎri, cuvinte, termeni, idei, care produc un halou de nelǎmurire-evidentǎ, de ceaţǎ ideaticǎ, de sos raţional lucid pedagogic îndeneajuns de bine legat pentru cei care ştiu dspre ce este vorba.
Acest tip de Amalgam, tentant, seducǎtor, intelectualo-academic, clar lǎmuritor şi dezlegînd aparent Misterul, dezvǎluind ca prin farmec multe din tabu-urile pînǎ mai ieri ferecate, este cel atît de prizat de „publicul larg” cît şi de „elita intelectualitǎţii de la curte ( în opoziţie sau nu , adulatǎ sau nu, în orice caz acceptatǎ „de facto”)” , este deci, comparaţia „savantǎ”
a Comunismului, cu Religia şi Credinţa.
Care, dupǎ pǎrerea mea, este o denaturare-deturnare grosolanǎ a adevǎrului esenţial despre Comunism.
Raymond Aaron l-a numit „opium-ul intelectualilor”.
Eu l-aş numi Minciuna cea mai Abominabilǎ Crimǎ, Boala Incurabilǎ cea mai Atroce.
Comunismul nu este o religie şi nici o credinţǎ chiar dacǎ i-am putea gǎsi asemǎnǎri cu duiumul, Comunismul este o Boalǎ Mentalǎ Incurabilǎ distrugînd absolut totul în cale şi lǎsînd în urmǎ daune colaterale incomensurabile, imprevizibile, irecuperabile.
Comunismul a distrus Totul, n-a construit nimic, cum poate fi comparat cu religia şi credinţa în Dumnezeu care cu toate relele exceselor şi perversiunilor minţii „omeneşti” a contribuit la clǎdirea acestor civilizaţii. Manipularea semnificaţiilor cuvintelor este mai mult decît lamentabilǎ.
Dovada cea mai simplǎ ( una dintre ele) Occidentul civilizat democratic şi Statele Unite nu au recunoscut concret şi nici condamnat oficial Crima Comunistǎ iar în Europa (în Franţa)
existǎ încǎ Partidul Comunist, existǎ un Badiou, un Zizek, apreciaţi, publicînd articole şi cǎrţi, apludaţi, invitaţi în emisiuni de televiziune, şi pomeniţi permanent ca intelectuali importanţi ai începutului de secol XXI.
Multe declaraţii, da, dar toţi fǎrǎ excepţie evitǎ Procesul Comunismului, mǎruntaiele lui sînt mult îmbîrligate de la cǎlcîie pînǎ la creier, în creier, profund, pînǎ hǎt atît de departe-n Idee încît……………”nimeni” nu-l doreşte.
Facem un pariu cǎ acest proces nu va avea loc niciodatǎ în mod concret, juridic, penal ?
Mǎ opresc aici.
Am dorit doar a semnala ceea ce se întîmplǎ la fiecare pas şi de altfel, abil mînuit de cei mai grozavi intelectuali de pretutindeni, în particular în România unde existǎ o elitǎ care monopolizeazǎ în mod evident accesul la Cunoaştere, la Informare-Informaţie, la Libertatea de Gîndire şi Expresie şi, care produc firesc pe bandǎ, ceea ce eu numesc, IDEOLOGIA AMALGAMULUI.
Eiii….lucrurile sunt mult mai complicate ! Atata timp cat dreapta va cauta sa-si creeze avantaje fatza de societate, sa foloseasca mijloace murdare pentru a deveni o elita care sa polarizeze bogatzia unei societatzi, tot mai lacoma mai ales de putere, va exista perspectiva exploziei comuniste ! Ura fata de imbuibatzi se acumuleaza constant mai ales ca acestia, in lipsa sperietorii comuniste, cred ca, in prezent, nu mai au nevoie de autolimitare!