S-a deschis sezonul la responsabilitate şi decenţă

Ar fi trebuit de mult să ne obişnuim/să mă obişnuiesc cu declaraţiile politicienilor români. Atacurile la persoană, apostrofarea sau insulta făţişă au devenit monedă curentă. Scena politică s-a transformat de mult într-un circ de o agresivitate maximă, sporit de multe ori de comentarii neinspirate din media. Tonul de ţaţă oţărîtă şi atotştiutoare al diferiţilor comentatori improvizaţi, invitaţi prin diverse studiouri, mi-a lăsat un gust amar. Am trecut de la indignare la lehamite, apoi la detaşare şi mi-am spus de mai multe ori că, poate, soluţia cea mai bună este să ignor această lume de un expresionism grotesc şi virulent, că pînă şi preluarea acestor declaraţii şi comentarea lor e un soi de reclamă, chiar dacă negativă. Dar blamul moral tacit se pierde în vacarmul vituperărilor. Nu sînt o naivă care să creadă că viaţa politică miroase a apă de trandafiri, dar cînd bunul-simţ şi minima decenţă dispar, iar mahalaua agresivă dictează totul, trebuie să te protejezi cumva, să-ţi iei măcar nişte distanţe. Totuşi, cînd Teodor Mărieş e făcut impostor de Ion Iliescu, iar Regele Mihai „slugă la ruşi“, de Traian Băsescu, orice detaşare dispare. Nu ai cum să nu te indignezi. Ar fi deplasat, dacă nu imoral, să n-o faci. […]