S-a stins Maurice Blanchot

  • Recomandă articolul
Ultima carte notabila a lui Maurice Blanchot apare in 1983, cind eu citeam cu regularitate amuzata pe cotorul unor volume asemenea din biblioteca matusii mele prost in loc de proust (era Colectia „BPT“, unde numele n-aveau majuscule). Fapt e ca, desi mi-am cumparat de mult traducerea romaneasca a Spatiului literar – traducere din 1980 a unei carti din 1955 – niciodata nu mi-a trecut prin cap ca Maurice Blanchot ar putea trai inca – niciodata, pina ieri, cind am aflat ca a murit. La virsta de 95 de ani si 3 luni fara o zi. La 21 martie 2003 a murit un scriitor francez discret, solipsist, putin mimetic, indecis intre zvircolirea apocaliptica si umanismul apocatastatic, tragic pina la punctul usuratatii, conform propriilor cuvinte: „…lipsa de preocupare este miscarea sacrificiului, sacrificiu ce nu poate fi decit lipsit de grija, usuratic, sacrificiu care este poate greseala, ce se ispaseste pe data ca greseala, dar care are drept substanta usuratatea, lipsa de grija, inocenta“ (Privirea lui Orfeu, in acelasi volum, in traducerea Irinei Mavrodin). Mi s-ar fi parut imposibil, daca nu l-as fi citit pe Blanchot – si, pentru a-l fi citit, imposibilitatea mi se confirma in incercarea disperata de a fi blocata […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }