Sa povestesti, cu orice riscuri

Nu e o carte care sa ma fi ingretosat la culme, asa cum am auzit ca s-ar fi petrecut cu altii, care citisera romanul inaintea mea. in definitiv, ce putea sa ma ingretoseze? Faptul ca Luminita isi facea nevoile intr-un borcan si pe ziar? Luminita era bolnava, si o boala are – nu-i asa? – cele mai crunte forme de manifestare. Ce sa ma fi ingretosat? Ca Luminita se purta neingrijit, ca nu se epila la timp, ca nu era mai atenta cu corpul sau? OK, nu cred ca Luminita este singura femeie din lume care nu se ingrijeste. Sint de parere, totusi, ca autorul prea ne-a dascalit cu chestia asta, a vrut sa ne-o bage bine in cap; tot insistind pe „femeia paroasa“, autorul cade in penibil: o situatie povestita haios in episodul prezentei lor la mare ajunge, prin repetitie, in afara literaturii: autorul devine, din povestitor, un barbat care ne dadaceste, vrea sa ne convinga cu orice pret de imaginea dizgratioasa a Luminitei. Ce sa ma mai fi ingretosat? Ca imaginea Luminitei capata, spre finalul romanului, accente grotesti, ca „Luminita se transformase intr-o femeie de succes, dar totodata si intr-o persoana autoritara si de un egoism feroce“? intreaga […]