Să vină şi sociologii, pentru că avem atîta nevoie de etică!

Din nou se vorbeşte despre cotitură/ruptură în legătură cu evenimentele de acum aproape 26 de ani. Unii care aveau atunci vîrsta copilăriei mici vorbesc de parcă ar fi la fel de cunoscători ca şi cei care erau, tineri sau cu părul albit, prinşi în vîrtejul unei istorii dezlănţuite, în care, vorba lui Hegel din Fenomenologia spiritului, s-a trecut într-o clipă de la nelibertatea dovedită, obiectivă, la libertatea absolută, dorită în mod subiectiv. Nu se poate să nu mă gîndesc la două capodopere ale literaturii universale, Mănăstirea din Parma şi Război şi pace, cînd este vorba despre ce şi cît cunosc oamenii din istoria lor socială şi personală, atunci cînd ea-i mişcă pe toţi, le dă impresia că „ei o fac“ şi, mai mult, că „ei ştiu ce-a fost, pentru că au fost acolo şi nu spun minciuni“. Fabricio Del Dongo participă la bătălia de la Watterloo, simte că este un eveniment „măreţ“, dar desfăşurarea propriu-zisă este haotică – peste tot, oameni în uniforme de război, care se poartă ciudat în faţa aşteptării sale romantice – este, finalmente, cuprinsă de învălmăşeli în lanţ, lipsite de un sens vizibil. Şi pentru el, dar şi pentru ceilalţi, după cum singur, consternat, constată în […]