Să vorbim despre iresponsabilitate
Am primit, în această dimineaţă, luni, 2 noiembrie, de la colaboratorul nostru, Alexandru Dumitriu, masterand la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, articolul de mai jos. Îi facem loc, în versiunea on line. Vom gazdui, în print şi on line, şi alte opinii de la redactori şi colaboratori ai revistei despre tragedia de la Club Colectiv, despre semnele de solidaritate şi umanitate care există în aceste zile şi despre unele idei vehiculate în spaţiul public. Călătoream, sîmbătă seara, tîrziu, cu tramvaiul 1. Un tramvai care, la acea oră, aduna puţini pasageri din staţii. Rebegiţi şi apatici. De altfel, oraşul era bîntuit de o atmosferă apăsătoare. Angoasantă. Întîlneai, în privirile îngheţate ale trecătorilor, un indicibil sentiment de traumă. În preajma mea, doi bărbaţi, care de-abia se instalaseră pe scaune, încep să discute despre tragedia întîmplată noaptea trecută în Clubul Colectiv, unde muriseră 27 de persoane (mă refer, deci, la ziua de sîmbătă, între timp numărul defuncţilor a ajuns la 30) şi alte zeci fuseseră grav rănite. Cei doi nu păreau să aibă mai mult de 40 de ani. Oameni simpli.Bănuiesc că se întorceau de la muncă. Unul era, după uniformă, agent la o firmă de pază. Brusc, acesta spune că […]
Problema e unde gasim oameni ai legii ne-corupti si curajosi? Sa importam „nemtzi” e cam din alt veac. Am putea incerca cu alegeri directe de catre cetateni asa cum e in USA pentru procurori, sherifi plus curtzile cu juratzi. Cand i-am propus lui daniletz acum vreo doi ani introducerea juratzilor a sarit ca ars: nivelul de educatie al „boborului” e prea scazut si riscam sa alegem niste hahalere.
Cat or fi alegatorii de (inca) ne-educati poate ar merita sa incercam. Deocamdata sa ne concentram pe localele de anul, sa cascam bine ochii pe cine punem primar si consilieri.
da, de acord, în ceea ce privește corupția care guvernează lumea sistemului, mai precis administrația de stat…dacă se dorește, pot dezvolta subiectul ..lucrurile sunt la naibii de complexe..
nu, când spunem că răul aparține exclusiv lumii sistemului și nu și lumii vieții..folosesc aici două noțiuni ale lui Habermas…
a munci ține de lumea vieții…de câte ori am avut nevoie de meseriaș, am avut mari bătăi de cap…și până la urmă, am găsit o explicație….
noțiunea de profesie nu are nici o legătură cu noțiunea de vocație profesională, în sens protestant, adică cu salvarea personală în relația cu obiectul muncii…
io sunt ortodoxă, deci nu e vorba de prozelitism …
la noi, iobagi până mai ieri, a-ți face treaba pentru care ești plătit este o chestiune de libertate, nu de datorie față de cel de sus..modernitatea noastră nu s-a construit pe relația subiect-adevăr, ci pe putere, iar unul din atributele săracului în cadrul puterii este simularea…
acolo unde nu este vocație profesională, trebuie să introduci controlul, iar dacă controlorul este corupt, s-a terminat…
are o vorbă Montesquieu, dau citatul din minte, este posibil să nu fie exact…o țară dacă este coruptă și are o guvernare coruptă este coaptă pentru a fi cucerită…..sau să dispară…
ca atare, în disputa cu Lucid, fiecare aveți dreptate…
văd în Piață demonstranți…vor schimbarea sus…este o iluzie… capitalul moral al unei societăți se schimbă în zeci de ani…iar un om corupt nu se poate schimba, poate doar dacă fiind în fața plutonului de execuție, i-ar veni comutarea pedepsei ..fac și eu o aluzie…
atunci ce ne rămâne? să schimbăm tot statul?
unde simularea este regină, nu poți deosebi eroarea de minciună, iar dacă nu poți face asta și pe de altă parte știi că în absența adevărului, nu există subiect, ei bine, chiar dacă am vorbi de o prăpădită de firmă nu prea poți face schimbarea, plecând de la oamenii de care dispui…schimbarea se naște numai când suntem în binomul subiect-adevăr..
demonstrațiile țin de iluzia că dacă pleacă un ministru, sistemul va începe să se reformeze…este o iluzie..
dar vorba lui Le Bon, în istorie iluzia funcționează…
Scrieți: „Pana nu vom separa graul de neghina in populatie nici o sansa, dara sta e treaba legii si a oamenilor legii.” Corect. Dacă oamenii legii și-ar fi făcut treaba, tragedia din clubul Colectiv putea fi evitată. Asta e, de altfel, esența textului meu. Nimic demagogic.
Crezi ca eu am avut alta reactie decat „una elementara de indignare”? Si eu, ca si noi totzi, sunt „parte a sistemului” nu prin participare activa ci prin ne-interventie, asa cum fac deseori cand intr-un autobuz vine controlorul si prinde un neplatitor iar marea majoritate a calatorilor sar cu gura pe controlor, nu pe neplatitor. Pana nu vom separa graul de neghina in populatie nici o sansa, dara sta e treaba legii si a oamenilor legii.
Sa-ti dau un exemplu foarte tare de „dualism” romanesc: in Padova, la intrarea aulei Universitatii datand din secolul XV este asezata catedra lui Galilei, care a predat zeci de ani acolo. In spatele catedrei vechi de lemn peretele e pictat cu studenti renumiti ai Universitatii. Printre ei, Stolnicul Costantino Cantacuzene (asa e scris). Cobori in strada, te urci intr-un autobuz urban si vezi scris: Nu calatoriti fara bilet! Amenda 50 euro. IN ROMANESTE.
stai departe la căldurică, poate prin LA, sau aiurea, dar nu asta este de blamat ci micimea gândirii transpusă în scriere cu reguli care nu aparţin limbii care ţi-a fost maternă.
Asta mă enervează la oameni ca tine, ai pretenţii, acuzi, dar nu respecţi limba în care scrii. Scrie fara diacritice şi lumea îţi va înţelege opiniile. By the way, de ce nu inventezi un ă, un î, sau în â fără diacritice? Am folosit tacit exprimarea la persoana a doua singular pentru că acest mod de gândire nu merită respect!
Ce atitudine am avut și am față de cele enumerate de dvs.? Una elementară: de indignare. Și, ca să vă citez, rugîndu-vă să-mi iertați lipsa modestiei, de exemplu personal. E mult? E puțin? Nu știu. Mi-ar plăcea să mai discutăm. Dar fără vehemențe rechizitoriale. Nu cred că un dialog se construiește așa.
Il cunosc pe Alexandru, este un copil neinchipuit de bun, de frumos, de omenos. Il cunosc si stiu ca-l turbura si revolta nedreptatea. Il acuzi pentru ceva ce nu cunosti.
du-te, @lucid si te roaga in fata tinerilor sa-ti dea dumnezeu minte si inima. lasa-ne sa ne plangem mortii, noi, astia, furaciosii, astia care copiem… Lasa-ne sa cantam, sa fim veseli, nu tre mai lua de noi, mai bine uita-te in ograda ta, cati colegi din universitati fura, plagiaza, nu vin la ore, nu-si tin orele, dau note din burta, favorizeaza si defavorizeaza studenti, trec pe pile la examen. Vrei sa-ti dau exemple de profesori care nu vin tot semestrul la ore? Nu dau exemple, sa fim noi furaciosii, iar maturii profesori, modelele noastre in viata,sa fie curati la lacrima.
Inainte de a te indigna retoric, poate ne spui ce atitudine ai luat fatza de:
– copiatul masiv din liceul in care ai invatzat – de la examene pana la \”referatele\” date de profesori
– meditatiile neimpozitate ale profesorilor tai
– coruptia sistemului de repartitie a locurilor in caminele studentesti (inclusiv vanzarea ca la piatza a locurilor)
– calatoriile \”pe blat\” in transportul in comun si cu \”nashu\’\” in trenuri ale colegilor tai
– plagiatul, vanzarea-cumpararea lucrarilor de diploma din facultatea ta
Asa ca mai usor cu demagogia si incepe cu exemplul personal ca sa ai dreptul sa te declari credibil indignat.