Să vorbim despre iresponsabilitate

  • Recomandă articolul
Am primit, în această dimineaţă, luni, 2 noiembrie, de la colaboratorul nostru, Alexandru Dumitriu, masterand la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, articolul de mai jos. Îi facem loc, în versiunea on line. Vom gazdui, în print şi on line, şi alte opinii de la redactori şi colaboratori ai revistei despre tragedia de la Club Colectiv, despre semnele de solidaritate şi umanitate care există în aceste zile şi despre unele idei vehiculate în spaţiul public.    Călătoream, sîmbătă seara, tîrziu, cu tramvaiul 1. Un tramvai care, la acea oră, aduna puţini pasageri din staţii. Rebegiţi şi apatici. De altfel, oraşul era bîntuit de o atmosferă apăsătoare. Angoasantă. Întîlneai, în privirile îngheţate ale trecătorilor, un indicibil sentiment de traumă. În preajma mea, doi bărbaţi, care de-abia se instalaseră pe scaune, încep să discute despre tragedia întîmplată noaptea trecută în Clubul Colectiv, unde muriseră 27 de persoane (mă refer, deci, la ziua de sîmbătă, între timp numărul defuncţilor a ajuns la 30) şi alte zeci fuseseră grav rănite. Cei doi nu păreau să aibă mai mult de 40 de ani. Oameni simpli.Bănuiesc că se întorceau de la muncă. Unul era, după uniformă, agent la o firmă de pază. Brusc, acesta spune că […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.