Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Şansa“ de a lustrui statui
- 17-06-2011
- Nr. 579
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 10 Comentarii
Aproape fără să ne dăm seama, am ajuns să credem că e nevoie de curaj ca să aperi puterea şi să demonizezi opoziţia, că doar „mercenarii“, „tonomatele“ şi, eventual, cei instabili emoţional îşi permit (supremă impertinenţă!) să atragă atenţia asupra micilor erori ale unui guvern aproape perfect. Despre acestea, despre erori adică, nici n-ar merita să vorbim, cu atît mai puţin să dăm atenţie unor „gesturi radicale, lipsite de raţiune“, precum cele ale unora dintre concetăţenii noştri. E nevoie de oameni ca Doina Cornea, care să înţeleagă valoarea protestului lui Adrian Sobaru, de pildă. În vreme ce, în revista 22, Adrian Sobaru este privit cu condescendenţă şi considerat instabil emoţional, Doina Cornea – ea însăşi acuzată de instabilitate emoţională, pe vremea cînd protesta împotriva puterii comuniste – îi trimite acestui om simplu, dar pentru care valorile morale încă mai contează, un mesaj impresionant: „Forme extreme de protest nu se fac decît faţă de oameni sensibili, la a căror iubire se poate apela. Era teoria lui Gandhi şi el a izbîndit. Onorate domnule Sobaru, ţin să vă spun că gestul dumneavoastră din Parlament m-a impresionat profund. Am înţeles de la început că era un protest transpersonal în interesul majorităţii românilor loviţi […]
In istorie (mai) totul e relativ. Comparat cu Gh. Gh.-Dej, unul din cei mai mari criminali din istoria tarii, regele Mihai poate fi intr-adevar portretizat drept un om relativ cumsecade, care a fost prins intre diferite urgii ale istoriei si nu a stiut cum sa le faca fata mai bine.
Daca folosim alte criterii, mai stringente, mai putin indulgente, dar nu absurde, ce a fost, ce este regele Mihai?
Un adolescent frustrat, care s-a intimplat sa fie nascut intr-o familie regala, tratat prost de un aliat arogant al lui Hitler, care a intors armele poporului impotriva unui aliat, Germania (credeti-ma, asta nu inseamna ca ii cred pe Hitler SAU pe Stalin aliati demni de fidelitate… erau amindoi criminali oribili… si infiorator de puternici, pur si simplu prezint si cealalta fateta a medaliei), l-a arestat si apoi a lasat sa fie omorat un prim ministru (alta tradare, chiar daca a unui Antonescu pe care nu il admir deloc, fiind, Antonescu, un om arogant, dictatorial si care a permis, ba chiar si ordonat, multe crime de razboi), a abdicat in numele lui si al urmasilor lui (alta tradare, sau cel putin lasitate), a luat cit a putut din bogatiile statului si a dat bir cu fugitii (alta tradare, chiar si a legamintului lui de rege, chiar si in fata santajului si adversitatilor) si a lasat mii de soldati, de tarani romani sa moara pe front, in lagare, in Baragan etc (alta tradare).
Nu ma intelegeti gresit, cred ca Basescu a cam dat-o in fasole cu aceasta interventie, cel putin pe planul retoricii (si al demnitatii de sef de stat vorbind despre un fost sef de stat)… dar pe substanta hai sa nu pretindem ca regele Mihai ar fi vreun erou patriot fara prihana. Nu e nevoie sa fii de acord cu propaganda comunista ca sa-ti pui intrebarea cum se putea simti atit de bine ex-regele Mihai in exil, cu masinile lui si luxul la care nu a renuntat niciodata, stiind in acelasi timp ca poporul caruia i-a jurat credinta ca lider neales, ci de drept divin, era oprimat si distrus prin puscarii.
Restul e cancan. Pe Traian Basescu l-a luat gura pe dinainte si a vorbit prea abrupt, dar nu a calpmniat-o pe Maica Tereza.
… face emisiuni admirabile! Mai ales ultima, in care l-a lasat pe Basescu sa-l faca „tradator” pe Regele Mihai este un exemplu exceptional de virtute jurnalistica. Basescu a continuat mai abitir: l-a facut „sluga rusilor” pe Regele Mihai. Ce-a facut Cristoiu? A ras! A ras si Turcescu! Mama, mama, ce jurnalisti! Le place in haznaua cotrocenista, sunt ahtiati dupa hahaiala basescianista!
Cat credit sa mai dai unui articol in care sunt”asemanati’Ion Cristoiu cu Mircea Badea ,sau Dana Grecu cu Simona Pora?
Nu trebuie curaj sa \”demolezi\” o putere (FOARTE departe de a fi perfecta, a propos) care nu te trimite in Siberia. Ce risc personal v-ati asumat dv., stimata doamna Musat, pentru a mai fi adaugat ceva balacareli tipic anteniste la corul de reprosuri din media anti-basescista? Atit domnul Vintu cit si dl. Voiculescu ar fi fost mindri sa co-semneze acest editorial \”curajos\”.
Cit despre dl. Sobaru, e un caz trist in mod evident, dar ideea de a te arunca cu capul inainte dintr-un balcon — pentru ca vezi bine nu poti sa ai grija in mod ideal de un copil cu autism (CINE ar fi avut grija de acel copil daca dl. Sobaru nu era [ne]norocos sa scape cu viata?) — este departe de a fi eroica, sublima si meritorie. E lasha, patologica si, intr-un anume plan, isi bate joc crunt de viitorul copilului de care dl. Sobaru pretinde ca este atit de ingrijorat.
Dl. Basescu este in mod evident aproape de sfirsitul carierei sale politice. A facut si bune si rele. Dincolo de divergente naturale de opinii, chiar credeti, stimata doamna Musat, ca Basescu si Boc refuza prosperitatea sau comfortul vietii, oamenilor ca Sobaru si tuturor romanilor care cred ca au dreptul la mai mult, din pura rautate, ideologie de dreapta, etc.?
Sau poate pentru ca, asa conducatori extrem de imperfecti cum sint, si sigur sint imperfecti, NU vor sa lase in urma o Romania COMPLET FALIMENTARA precum Grecia, numai pentru ca de-alde Adrian Sobaru sa nu se arunce cu capul inainte si numai pentru ca editorialisti de seama, precum domnia voastra, sa le laude omenia si capacitatea de compasiune… bazate pe resurse bugetare inexistente?
Uitati, vine in curind dragul de Ponta la putere si vor avea si bugetarii toti banii pe care ii merita, ba chiar si sapte prime pe an, nimeni nu va fi concediat, iar Adrian Sobaru va primi doua mii de dolari pe luna ca sa aiba grija de copilul sau fara sa se mai loveasca voluntar cu capul de bancile Parlamentului.
Mai aveti putintica rabdare si veti fi negresit intre cei care vor lauda si apara noul status quo, cel stabilit de vechea garda iliescista impreuna cu complicii antonescieni, care, cei din urma, vor merge pe urmele istorice ale PNTcd-ului din ultimii ani.
Cititorului in minus,cu surprindere:daca pe dvs.pozna cu citatele si referintele din si despre un Ghita Ionescu ori Fr.Hayek,venite din partea unui domn caruia Levantul lui M.Cartarescu i-a luat 5(cinci)ani,nu va face nici macar sa rideti,imi pare rau ptr.dvs.
Iar amestecarea posturilor TV neprietene lui Zeus si adulatorilor lui…
Devine trist sa vezi ca oameni de buna-credinta sunt in stare sa anatemizeze pe oricine striga”imparatul e gol!”.
De ar fi de luat in seama numai ultima azvarlire pe piata a subiectului reorganizarii administrativ-teritoriale,si nu mi-ar trebui comentariul nici unui post TV anatemizat de catre dvs.,spre a intelege inca odata cu ce prim cetatean sfertodoct avem de-a face.
@ un cititor in minus
Citesc destul de rar „Observator Cultural”. Acest articol m-a uns pe suflet. As vrea sa ma considerati un „cititor in plus”, care va compensa plecarea „cititorului in minus”.
Doamna Carmen Musat a pus punctul pe i. Avem un presedinte care citeste si citeaza din Ghita Ionescu, Friedrich Hayek, Ernest Gellner si Michael Oakeshott. Iar domnul Tismaneanu se entuziasmeaza. Suntem in situatia de dinainte de 1989. In acele timpuri, Academicianul Cristofor Simionescu ii scria „savantei de renume mondial” lucrarile de chimie si tot domnia sa era in adulatie, proslavind capacitatile stiintifice ale „savantei”, Domnul Tismaneanu procedeaza la fel: intai face alfabetizare cu presedintele Basescu, apoi se exprima pretios si lingusitor: domnul Tismaneanu „a avut sansa” sa asiste la un discurs de importanta planetara, mai avea putin si spunea despre un discurs „iepocal”, O clara infrangere a spiritului critic: Tismaneanu l-a lingusit pe Basescu pentru un discurs fals…
Asadar, Cristofor Simionescu=Elena Ceausescu,
Vladimir Tismaneanu = Traian Basescu. Q.E.D.
Obs. Cul. a devenit in cele din urma ceea ce tindea sa devina: o oglinda a posturilor TV ale lui Felix. De parca nu ar sti ce jocuri mizerabile se ascund in spatele propagandei anti-Basescu si ce coterii de interese.
Cu infinita scarba, adio.
Intreaga noastra istorie, nu numai politica,abunda in exemple de eminente acreditate care s-au compromis intr-un fel sau altul,renuntand la verticaliate si principiile etico-morale.Asa ca nu e de mirare cand vedem asemenea cazuri chiar sub ochii nostri.E trist,intrutotul regretabil acest fapt,dar…pana la urma trebuie sa ne resemnam si sa ne vedem de propria verticalitate,neuitand cat de greu e sa devii (fii) OM.Asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam si la lupta de idei,in niciun caz.Altfel,ce ne-am face ? Doar se vede bine unde am ajuns,nu ?
Mare sansa aceea de a cade pe spate in fata unui discurs pe care probabil chiar tu,cazutul pe spate,l-ai incropit!
Ar fi de ris daca nu am avea amintiri despre un alt „om providential”-zis geniu al Carpatilor:matrozul l-a aprofundat pe Ghita Ionescu,stie de Friedrich Hayek, Ernest Gellner şi Michael Oakeshott.
Numa’levantul lui Mircea CARTARASCU i-a luat cinci ani.
Dar pe dl.Mihaies l-o fi lecturat vreodata?Si mai ales un anume articol din 2000…
N-am crezut ca si in vremuri de libertate am sa vad intelectuali de calibru abdicand in halul acesta…
Foarte bun editorialul doamnei M. Felicitari! Daca n-ar avea obrazut atat de gros, acesti intelectuali aserviti puterii ar trebui sa crape de rusine. Dar, ma tem, tot ei vor fi „sub vremi” si dupa schimbarea regimului (asta daca ne va ajuta propriul cap si decenta la alegeri, si bunul Dumnezeu, de ce nu?,in cazul in care propriul cap nu va fi deajuns). As vrea sa-l mai vad o data pe Mircea Mihaies scriind despre Basescu ceea ce scria inainte de a fi presedinte. Nadajduiesc, ca un bun crestin, ca domnul Mircea Mihaies sa nu plece de pe lumea asta inainte de a ne da ocazia, tuturor, sa ne mai inchinam o data, minunandu-ne cat de labil poate fi portretul moral al unui om.