Scoala lui Adrian Marino

Nu mai tin minte astazi datorita cui am aflat, demult, adresa clujeana a lui Adrian Marino si nici care a fost prilejul care mi-a dat curajul sa-i scriu pentru intiia oara. Mai am in schimb in biblioteca exemplarul din Critica ideilor literare care m-a insotit in cele sase luni de armata, in 1974, exemplar pe care l-am citit si rascitit pe sub banca in lungile ore de „studiu individual“ al regulamentelor militare si al altor opere de strategie si tactica a razboiului; marturie stau paragrafele subliniate cu creion negru pe pagini intregi, unele deja desprinse de cotor – caci am reluat, din timp in timp, aceasta lectura, tot asa cum mi s-a intimplat si cu alte carti de teorie literara si filozofie pe care le consider acum, dupa multe decenii, drept fericite revelatii, fara de care nimic din ce-am gindit si scris in ultimele aproape patru decenii – o viata de om! – n-ar fi fost posibil. Atunci, in 1974, eram un proaspat absolvent de facultate de filologie pentru care, dintre toate perspectivele de viitor pe care le puteam lua in calcul, cea mai sigura era ratarea. Sefia de promotie „pe tara“, recomandarea de a lucra in invatamintul superior si […]