SCRIITORI DESPRE SCRIITORI. Lecţia de viaţă

Riri Sylvia MANOR – Încă

  • Recomandă articolul
Ocheamă Riri Sylvia. Dacă nu aş avea ochelarii la ochi, aş citi „Ridi Sylvia“ şi aş vedea imediat, cu ochiul liber, cum rîde cu adevărat viaţa într-un om care a trăit cu moartea la uşă, cu umilinţa şi cu batjocura, cu geamantanul făcut, între două patrii, chemată cînd de una, cînd de alta, acasă. „Cornelia Savu şi Debora Sternlieb/ două fetiţe din Bucureşti/ au împărţit între ele/ ca pe-o pîine caldă/ copilăria// […] Dar Debora/ s-a dus să cumpere o pîine la Ierusalim./ Fotografia Corneliei/ întotdeauna în geanta ei/ s-a umplut de sînge şi a rămas aproape întreagă/ cînd a explodat bomba// în poarta brutăriei// Şi fotografia din geanta Deborei/ s-a reîntors fără Debora în România şi a rămas acolo“. Dar Riri plînge şi rîde în acelaşi timp, fiindcă nu s-a gîndit niciodată că suferinţa ei ar putea fi o marfă care aduce profit.   Şi iată că totuşi durerea i-a adus un profit mult mai mare decît orice medalie, decît un nume de stradă sau un purcoi de bani. Durerea i-a dat marele curaj de a se arăta oamenilor în toată „necuviinţa“ bucuriei ei! Cunosc bine puterea fără limite a materiei vii, al cărei principiu de existenţă e bunătatea, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.