Scriitori francezi. Noguez, clasic si modern

De la M&R (1981), trecind prin Les Martagons (1995) la Amour noir (1997), drumul parcurs de Dominique Noguez este lung, un drum de intoarcere, insa. Dupa riff-uri agresive, fluvii de intertextualitate, inovatii grafice si o scriitura abrupta, care pune la grea incercare nevoia de realitate a cititorului, dupa acest expresionism scriptural a carui ruda autohtona ar putea fi Dansind cu Jupuita al lui Adrian Otoiu, nervul literaturii nogueziene se rupe, fluxul de adrenalina seaca, lasind loc unui suspans à la française, cu sclipiri de curcubeu vesperal si efluvii cataleptice pe fond de memorie afectiva in plin fuleu. Stilist de clasa, Noguez se joaca savant cu sintaxa inca de la primele sale carti. M&R datoreaza mult si tehnicii cinematografice, imbogatita cu elemente din operele Paulinei Reage si a lui Marguerite Duras. M este o femeie in asteptarea unui viitor R care sa o completeze, existential, dar mai ales literal: M&R. In postfata adaugata editiei a doua a romanului, cea din anul 2000, Noguez marturiseste ca a lucrat 15 ani la el si ca primele extrase au fost publicate de Maurice Nadeau. Intr-un asemenea interval de timp, opera literara a capatat calitati muzicale (cele patru parti sint, intr-adevar, subtitrate allegro, adagio, vivace […]